Gabriel Liiceanu – Itinerariile unei vieţi: E.M. Cioran / Apocalipsa după Cioran (ultimul interviu filmat)

OPERA LUI E.M. CIORAN
Scrieri în limba română
Pe culmile disperării, 1934; Cartea amăgirilor, 1936; Schimbarea la faţă a României, 1936; Lacrimi şi sfinţi, 1937; Amurgul gîndurilor, 1940; Îndreptar pătimaş, 1991.

Scrieri în limba franceză
Précis de décomposition, 1949; Syllogismes de l’amertume, 1952; La Tentation d’exister, 1956; Histoire et utopie, 1960; La Chute dans le temps, 1964; Le Mauvais démiurge, 1969; De l’inconvénient d’être né, 1973; Écartèlement, 1979; Exercices d’admiration, 1986; Aveux et anathèmes, 1987; Mon Pays | Ţara mea, 1996; Cahiers, 1957-1972, 1996.

Publicistică, corespondenţă, convorbiri
Singurătate şi destin, 1992; Convorbiri, 1993; Scrisori către cei de-acasă, 1995.

Gabriel Liiceanu este una dintre figurile marcante ale şcolii de la Păltiniş; personalitate civică şi academică, filozof, eseist şi scriitor. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind pentru public întîlnirea cu modelul cultural construit de Noica. Din aceeaşi perioadă datează traducerile din Platon şi primele traduceri din Heidegger, la a cărui cunoaştere în România va contribui esenţial. Apel către lichele devine un manifest al conştiinţei civice româneşti. După 1990, seria volumelor de filozofie iniţiată de Tragicul continuă cu Cearta cu filozofia şi Despre limită. În seria Despre minciună, Despre ură, Despre seducţie, filozofia se deschide spre un discurs mai eseistic şi implicat în viaţa cetăţii. Uşa interzisă, Scrisori către fiul meu şi Întîlnire cu un necunoscut îl impun ca pe unul dintre cei mai importanţi şi citiţi autori de „literatură personală“ din România.