Premiul Nobel pentru Literatură, 1982
„pentru romanele și povestirile sale în care fantasticul și realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viața și conflictele unui continent”.
Candida Erendira şi bunica sa fără suflet, personaje emblematice ale prozei marqueziene, întruchipează, în acelaşi timp, inocenţa şi răul, dragostea şi perversiunea. Naraţiunea aminteşte uneori de poemele eroice medievale, dar şi de cântecele trubadurilor. Cele şapte naraţiuni nu sunt exerciţiile unui manierist, ci şapte călătorii într-o lume pe care scriitorul nu osteneşte să ne-o descopere.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply