Volumul VII are ca obiect idealismul german şi reacţiile generate de acest curent. După ce autorul prezintă principalele sisteme idealiste postkantiene (Fichte, Schelling, Hegel, este inclus şi Schleiermacher), el trece la analiza reacţiilor împotriva idealismului metafizic: primii critici (Fries, Herbart, Beneke, Bolzano), Schopenhauer, transformarea idealismului prin Feuerbach, Ruge, Stirner, Marx, Engels şi materialismul dialectic, şi, în fine, Kierkegaard.
Partea a treia cuprinde materialismul nedialectic (Haeckel, Ostwald Lange), mişcarea neokantiană ( Şcoala de la Marburg, Şcoala de la Baden, Cassier), renaşterea metafizicii (Fechner, Lotze, Wundt, Driesch, Eucken) şi se încheie, oarecum în afara marjei temporare a volumului, cu Nietzcshe, un autor ce, nebăgat în seamă în timpul vieţii sale, a avut totuşi o influenţă mult mai mare asupra secolului trecut decât neokantienii şi materialiştii prezentaţi anterior.
De acelaşi autor
Istoria filosofiei. Filosofia medievală. Vol II
Leave a Reply