„Am început să scriu umor de pe la vârsta de 16 ani, când îmi plăcea foarte mult de o tipă din liceu, dar nu reuşeam să leg prea multe cuvinte în prezenţa ei. Pentru că eram timid şi pentru că frumuseţea ei divină îmi lega limba de molari şi-mi hipnotiza spiritul, ceea ce făcea totul să pară un rebus complicat al iubirii. Să conjugi la toate timpurile verbul a face precum un orologiu stricat nu poate suna deloc bine în urechea nimănui. Ştiind că, teoretic, dacă faci o fată să râdă, aceasta va cădea mult mai uşor în patimile amorului, am început să aştern pe foaie ce făceam în fiecare zi şi să dezvolt poveştile dintr-un unghi diferit. Apoi o sunam şi făceam să pară totul natural, ca la teatru. Pânş şi căscatul apărea la comandă, dându-i acesteia de înţeles că a cam început să mă plictisească, scuză suficient de bună încât să-i arăt cine deţine controlul şi totodată să pregătesc sfârşitul conversaţiei, pentru că era scump fiecare minut. Ce-i drept numai de căscat îţi arde atunci când trăieşti din alocaţie, iar un minut de convorbire costa 0,20 de eurocenţi, asta dacă aveai norocul să fie în aceeaşi reţea cu tine…. Aşa a început totul, datorită unei femei.“
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply