Francoise Choquard ne atrage treptat şi delicat în lumea ei, din dorinţa i nelimitată de a împărtăşi cuiva problemele ei proprii sau ale lumii care o înconjoară. Ideea „partajului” străbate ca un fir roşu întreaga-i operă, iar amintirea timpului când avea cu cine să şi împartă viaţa spirituală, umbreşte perioada absenţei acestei posibilităţi, căreia autoarea îi conferă o constantă tragică.
Francoise Choquard este permanent preocupată în „cuvintele sale” de ideea prezenţei prin absenţă, prin păstrarea cvasiintegrală a ceea ce se crede dispărut. Autoarea dă o şansă neaşteptată absenţei, pe care o socoteşte plină de făgăduieli, căci închide în ea prezenţa virtuală.
Vârsta şi experienţa o fac maestra descrierilor unui prag care duce spre un anumit fel de moarte, în care mintea îşi alterează proprietăţile, iar amnezia iremediabilă nu mai oferă şansa revenirii. Numai scrisul conferă lucrurilor certitudinea că au fost trăite. Nuvelele din volum pot fi socotite în acelaşi timp fragmente de cronică personală care adună fapte şi întâmplări, privite dintr o altă perspectivă, nu lipsită de umorul existenţial al trecerii prin lume, şi relatate altcumva în romanele sale.
Scriindu şi cronica la persoana I, autoarea îşi asumă întru totul veridicitatea celor relatate şi se plasează într un prezent numai al ei, cu toată autoritatea masculină exercitată asupra i de a lungul timpului.
Personajele sale literare privilegiate sunt femeile a căror existenţă se află la o răspântie. Multe dintre ele manifestă o ciudată tulburare mentală care le determină să trăiască şi să acţioneze înafara normei.
Stilul scriitoarei în această culegere de nuvele nu este lipsit de lirism, dar nici de umor, el oscilează adesea între sobrietate (academism, preţiozitate) şi joacă, ultima fiind redată prin formule rimate, adesea golite de sens: „Iute ochelari, pe reţete mari, pe bicicletă apari, pui fără vorbă mai multă ciorbă, în mirosuri şi gusturi, prieteni poftiţi să vină la cină – fără cristal sau servici de bal, asta ştie bine oricine!”
Pages: 1 2
Leave a Reply