Succesul de care s a bucurat cartea Cuvintele mele în Elveţia este neobişnuit în zilele noastre pentru o operă literară. Din 2001, anul apariţiei, până în prezent s au succedat mai multe tiraje, iar în aprilie 2010 a fost lansată o nouă ediţie, de popularizare, pentru colecţia „livre de poche”, mai precis pentru Aire albastru, deoarece cărţile din colecţie au coperta albastră. Cartea a fost bine primită nu numai de cititori, dar şi de critica literară. Prefaţa semnată de Maurice Born şi recenzia jurnalistului Jean Bernard Vuillème sunt remarcabile şi caracterizatoare.
Cuvintele mele se prezintă ca un joc original, grav cu vorbele bine alese, în îmbinări deseori neaşteptate, care dă viaţă, într o manieră diferită, unor evocări cunoscute adesea din alte scrieri ale autoarei. Apelul obsedant la o memorie afectivă bogată, împletită cu elemente de vis şi de inconştient dau scrierii un caracter de fugă, de încercare de a opri un prezent din trecut, de a suspenda timpul, într o muzicalitate lingvistică diferită de cea a altor opere. Evocările se succed într o ordine cronologică întâmplătoare având ca punct de plecare un eveniment real din copilărie (Casa Doamnei Babey, Cheia), de la maturitate (Cuvintele mele), şi din nou din obsedanta copilărie (Am un salon de vânzare) etc. Faptul real declanşează o dantelărie de imagini din alte sfere şi uneori din alte fragmente temporale. Impulsul evocărilor poate fi pur şi simplu un obiect, aparent fără mare importanţă, cum ar fi un sertar multă vreme închis, o veche maşină de gătit, nişte fructe, nişte manşete albe etc. Aceste legături directe cu realitatea se transformă în probleme existenţiale grave. Dar temele preferate rămân aceleaşi ca în romane: copilăria fără mamă, prieteniile şi dragostea imposibilă la plural, problemele vârstei a treia, vacanţele din locuri îndepărtate etc.
Conform dorinţei şi talentului scriitoricesc al autoarei, nuvelele din Cuvintele mele pot fi clasificate în evocări, în scrieri de căutare a identităţii şi în texte nostalgice.
Pages: 1 2
Leave a Reply