O reflecţie pe multiple planuri asupra destinului religiei în contemporaneitate, remarcabilă prin stilul şi claritatea argumentaţiei. Deşi adoptă o poziţie mai degrabă atee şi, în orice caz, puternic anticlericală, Savater, departe de a vorbi despre un declin al credinţelor religioase într-o epocă tehnologică şi materialistă, constată o revenire a acestora în prim-planul dezbaterilor ideologice şi politice. Este deci cu atât mai necesară înţelegerea naturii şi rădăcinii lor – nevoia oamenilor de a crede în nemurire -, ca şi a diferenţelor dintre credinţă şi credulitate sau a atitudinilor dogmatice ale spiritului. Însă centrul de greutate al eseului îl constituie analiza relaţiei dintre religie şi putere, dintre aceasta şi democraţiile laice actuale – de la implicaţiile politice ale ortodoxiilor fanatice până la rolul pe care îl joacă astăzi educaţia religioasă în învăţământul de masă.
De acelaşi autor
Cele zece porunci în secolul al XXI lea
Leave a Reply