În Galeria oglinzilor negre am încercat să-mi imaginez reflexiile ca pe nişte personaje vii, care îşi privesc modelul cu o curiozitate acerbă şi în acelaşi timp trăiesc în universul oglinzilor voluntar şi liber. Nu ştiu dacă am reuşit cu adevărat. Dar în mod paradoxal, după ce am terminat lucrul la carte, mi-am dat seama că ceea ce mi-a reuşit, fără să-mi propun, a fost să construiesc texte care se reflecta unele pe altele şi se întrepătrund într-un nebănuit joc de oglindiri. FELICIAN CHIRUŢĂ
Leave a Reply