De Alexandru Cristian
Legenda puterii
Puterea un cuvânt cu valenţe magice. În toată istoria omul a vrut să fie recunoscut, să ştie că există. Lupta pentru această recunoaştere este lupta pentru putere, lupta cu el însuşi dar şi cu cei din jurul său. Ne temem de putere? Înţelegem puterea?
La aceste răspunsuri ne răspunde Eugen Ovidiu Chirovici, un bun anatomo-patolog al puterii. De ce anatomo-patolog? Autorul face autopsia puterii şi sondează înţelesurile ei, prima parte a misiunii sale s-a încheiat. Analistul lucid identifică patologia puterii pe care o analiză cu claritate în cartea sa Puterea, astfel se încheie şi a doua parte a misiunii sale de anatomo-patolog al fenomenului numit putere. Un titlu simplu, direct, plin de virilitate şi atracţie inconştientă. Eugen Ovidiu Chirovici în această carte este scriitor, analist dar şi gânditor.
Definiţia clasică a puterii este capacitatea de a stabili obiective sau decizii urmată de forţa de a le pune în practică, spune Eugen Ovidiu Chirovici. Implementarea este elementul unde toate încordările omului dar şi ale statului evidenţiază puterea adevărată. Confuzia perpetuă este între PUTERE ŞI INFLUENŢĂ. Autorul ne spune că puterea are trei ramuri, una dintre ele cuprinde şi influenţa. Rareori influenţa este deasupra puterii. Excepţii există întotdeauna, influenţa cercurilor oculte este extrem de discutată şi în era noastră. Adesea influenţa a fost văzută ca un creier ascuns al umanităţii şi un motor întunecat al istoriei.
Cele trei puteri enumerate în carte sunt: puterea militară, puterea economică şi puterea simbolică. Enumerarea este în ordinea cronologică a apariţiei acestora. Puterea militară este prima formă de putere care s-a născut datorită stării cvasipermanente de conflict între oameni. A doua formă de putere este cea economică, născută din schimbul între oameni. Dacă ar fi existat un perpetuu conflict noi astăzi nu am mai fi existat. A treia formă de putere, în opinia mea cea mai importantă, este cea simbolică. Un exemplu este puterea Papei, care nu are nici o divizie( parafrazându-l pe Stalin) dar are milioane de credincioşi. Puterea simbolică este ascendentul unui om asupra unui grup de persoane care împărtăşesc aceeaşi viziune, spune Eugen Ovidiu Chirovici. Puterea simbolică este atât de importantă în istorie deoarece omul s-a raportat la simboluri, celestul întotdeauna a născut un sentiment de veneraţie, respect şi teamă.
De-a lungul istoriei cele trei forme de putere au interferat. Un exemplu este Carol cel Mare, Charlemagne, care a combinat puterea militară cu cea simbolică. În anul 800 este proclamat în ziua de Crăciun împărat, Carol cel Mare devine astfel primul împărat proclamat în Apus de la căderea Romei. Constantin cel Mare este un alt exemplu de combinarea a acestor două puteri, Eugen Ovidiu Chirovici ne spune că împăratul Constantin a realizat unitatea clerului şi fidelitatea sa după Conciliul de la Niceea din 325 d.Hr. Constantin a realizat o simbioză care a permis urmaşilor săi să combine cele trei puteri, apogeul puterii răsăritene va fi atins de Iustinian I ( 527-562).
Puterea simbolică poate genera puterea militară. Coranul a generat o maşinărie de război formidabilă, ne spune autorul. Versetele lui Mahomed i-au călăuzit pe luptătorii musulmani împotriva ereticilor şi a damnaţilor veşnic.
Formele de puterea au dezvoltat în timp mecanisme de adaptare şi de evoluţie. Eugen Ovidiu Chirovici analizează excelent aceste mutaţii care ne răspund la întrebarea clasică: De ce anumite state au decăzut şi altele au crescut? Centrul de putere hegemon pentru a fi atacat credibil trebuie atacat pe toate cele trei paliere. După acest atac centrul de putere poate fi distrus, spune autorul. Dramatica mutaţie a puterii a dus şi la viziunea diferită asupra lumii. De la o armată rudimentară la avioane supersonice, de la o economie statică la una informaţională, de la supremaţia Bisericii la cea a ideologiilor. Aceste mutaţii şi mecanismele lor interne sunt excelent analizate în această carte.
O distincţie pe care autorul o face este cea între actorii puterii sau după expresia sa jucătorii pe scena puterii. Jucătorii naţionali sunt statele iar ce singuratici sunt reprezentaţi de entităţi non-statale precum terorismul internaţional, crima organizată, sectele.
Analist lucid şi gânditor, Eugen Ovidiu Chirovici proiectează în cartea sa trei viziuni asupra viitorului puterii. Va fi o lume a statelor naţiune, o lume a globalizării sau o lume atomizată( reculul statelor naţiune dar şi a procesului de integrare globală şi creştere a interdependenţelor) ? Autorul ne răspunde în această carte într-un mod original şi plin de pasiune intelectuală.
O carte interesantă, bine scrisă ce proiectează o umbră asupra publicaţiilor în România, mirajul conspiraţiei. Puterea nu este un apanaj al nici unei conspiraţii, banii nu conduc lumea, francmasoneria şi serviciile secrete nu fac planuri oculte. O viziune tolstoiană a istoriei, ne prezintă autorul, fiecare îşi are rolul său bine stabilit în această lume. Cartea Puterea este fascinantă pentru că îngroapă toate spaimele populare şi analizează lucid evoluţia puterii şi conducerea lumii. Lumea este prea complexă pentru a fi condusă de cineva sau ceva, mai degrabă este condusă de Cineva care a format şi acest Univers. În mintea oamenilor puterea este idolatrizată dar în mintea celor care o au este de neînţeles. Neînţelegerea survine din faptul că efemerul puterii este zdrobit de eternitatea unor legi nescrise.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply