Deşi aduce la viaţă o epocă tulbure în istoria Europei, în care intrigile, tortura şi intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentaţii îşi ating scopurile, volumul lui E.O. Chirovici se încheie într-o notă plină de sensibilitate. Nefericirea omului, moartea sufletului său, este pedeapsa pentru că uită un adevăr vechi de când lumea, enunţat şi de cartea de căpătâi a umanităţii: „Iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”. Cartea scoate la lumină un aşa-numit manuscris din Dummstein, menit să evoce credinţele care formau paradigma mentală a spaţiului european medieval, când, în numele Bisericii şi sub influenţa superstiţiilor, se desfăşura o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Sunt dezvăluite, de asemenea, ritualurile de iniţiere ale inchizitorului, care, în exercitarea oficiului cu care a fost învestit, nu apare, aşa cum îl înfăţişează imaginarul colectiv, sub masca torţionarului sadic, ci dă la iveală o latură neaşteptată a sufletului său.
De acelaşi autor
Leave a Reply