„În poezia sa novatoare, modernistă, Esenin vorbeşte mult despre el însuşi („Tot ce scoate viaţa la iveală/ E predestinat de timpuriu:/ De n-aş fi poet, fără-ndoiala/ Ca pungaş şi hoţ era să fiu”), ca şi despre Rusia („Clopote peste Rusia latră/ Zidurile Kremlinului plâng”), pe un ton ba tăios, ba tandru-melancolic, ba plin de-amăraciune, ba ironic, ba furios, în fine, extrem de sugestiv. Un poet cu o mare forţă a ideilor şi a fremătului liric, dar şi un constructor care reuşeşte să le dea poeziilor sale o formă desăvârşită.” (Ciprian Măcesaru, Şapte seri)
Leave a Reply