La 9 ianuarie 1993, Jean-Claude Romand şi-a omorât soţia, cei doi copii, părinţii şi-apoi a încercat, în van, să se sinucidă. Ancheta a scos la iveală faptul că nu era medic aşa cum pretindea şi că, lucru încă şi mai greu de crezut, nu era nimic altceva. Minţea de mai bine de optsprezece ani, iar această minciună nu acoperea nimic. Pe cale de-a fi descoperit, a preferat să-i suprime pe aceia a căror privire n-o putea suporta. A fost condamnat la închisoare pe viaţă.
L-am contactat, am asistat la procesul său. Am încercat să povestesc neabătut, zi după zi, această viaţă de singurătate, de impostură şi absenţă. Să-mi imaginez ce-i trecea prin minte de-a lungul orelor goale, fără de planuri sau martori, pe care toată lumea presupunea că şi le petrecea la serviciu şi pe care, de fapt, le pierdea prin refugii pe autostradă sau în pădurile din Jura. Să înţeleg, în sfârşit, ce anume dintr-o experienţă umană extremă m-a tulburat într-atât de profund şi tulbură, cred, pe oricare dintre noi.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply