Emil Manu: Necesitatea unui studiu complet asupra revistelor româneşti de poezie nu e numai o problemă de istorie literară. Autorul acestei cărţi adună pentru întâia oară din neantul colecţiilor de reviste datele necesare unei prezentări istorice, dar şi fişele de temperatură ale unor epoci, cu entuziasmul şi melancolia lor, încercând să descifreze o istorie a poeziei româneşti, privită din interiorul unor organisme intime ale poeziei ca artă. Desigur, marea istorie a poeziei e istoria creaţiilor apărute în volume, e comentariul legat de personalitatea creatorilor. Istoria revistelor de poezie nu coincide cu istoria poeziei, dar o explică în unele din articulaţiile ei. Acest scop l-a urmărit lucrarea noastră, cercetare pe care, funcţional, o încadrăm, cum e şi firesc, mai mult în istoria literaturii, decât în istoria presei literare.Descifrând o istorie a sensibilităţilor şi a contextelor sociale şi politice în care ele se formează şi se dezvoltă, urmărind conflictele şi armoniile dintre generaţii, căutând itinerariile publicisticii poetice româneşti, încercăm prin studiul de faţă o prezentare exhaustivă a revistelor noastre de poezie. Vom fi recunoscători tuturor poeţilor şi cercetătorilor ce ne vor semnala reviste de poezie neştiute de noi, neaflate în bibliotecile publice. În paginile ce urmează am prezentat revistele de poezie în funcţie de importanţa lor estetică şi de talentul colaboratorilor. În comentariul nostru ne-am oprit numai asupra poemelor ce ni s-au părut valoroase şi asupra ideilor novatoare. S-ar putea ca multe reviste, care formal nu se încadrează în categoria studiată de noi, să fi contribuit mai mult la dezvoltarea specifică a poeziei româneşti (ne gândim la marile reviste literare) sau la modernizarea ei (revistele simboliste şi mai ales cele avangardiste), dar rigorile acestui studiu ne-au cerut să rămânem la prezentarea şi cercetarea revistelor care au publicat şi comentat numai poezie. Cartea noastră încearcă în subsidiar nu să pledeze pentru poetizarea poeziei, ci să reabiliteze poezia ca voluptate estetică, demonstrând că expresia poetică e comunicabilă în mod fatal, chiar în subiectivismul ei nelimitat.
Leave a Reply