Scrisorile lui Emil Brumaru către Lucian Raicu provoacă, fără îndoială. Provoacă mai întâi prin valoarea lor de arhivă, ele trasând o legatură de prietenie între doi „clasici contemporani”. Provoacă prin talentul poetului, regăsit din plin în frazele prozatorului de conjunctură. Provoacă, în al treilea rând, prin limbajul dezinhibat, în cele din urmă cât se poate de firesc. Provoaca, în fine, prin afirmaţiile cu caracter livresc care intră uneori în contradiţie cu păreri ce au făcut deja istorie. Apărute iniţial în România literară, unele dintre ele stârnind adevărate controverse, scrisorile reunite în acest volum deschid o uţă spre o lume privită (şi redată) uneori ironic, alteori grav, dar întotdeauna cu acea sinceritate care pare a fi una dintre coordonatele esenţiale ale autorului.
De acelaşi autor
Leave a Reply