Profesorul Dumitru Dobrescu a făcut o analiză atentă a evoluţiei analogiei dintre medicamentul homeopat şi cel alopat în ultimele două secole. El consideră că homeopatia trebuie sa supravieţuiască, dar nu oricum, în nici un caz sub forma actuală. Homeopatia trebuie să devină ceea ce este în realitate, Farmacologie homeopată, ştiinţa medicală, analogă Alopatiei şi Farmacologiei alopate. Homeopatia trebuie reclîdită, dar singura modalitate, în acest scop, este Farmacologia homeopata. Un exemplu tipic: toate patogeneziile trebuie refacute după regulile proving-ului modern Numai astfel se vor putea elimina toate datele nefiabile din patogeneziile actuale, care reprezinta 6–55% din conţinutul cuprins în actualele cărţi de Materia Medicală, consideră profesorul Dumitru Dobrescu.
Medicii alopati sunt vinovati pentru imobilismul in intelegerea virtutilor vindecatoare ale medicamentelor homeopate si utilitatii lor remarcabile. Medicii cadre didactice din universitatile de medicina si farmacie din toate tarile, sunt vinovati ca nu accepta ca homeopatia sa fie predata ca disciplina obligatorie la toti studentii. Aceasta ar avea ca urmare, abilitatea tuturor medicilor sa prescrie, in egala masura, medicamente alopate si homeopate, atât in ambulator cât si in spitale, ghidati exclusiv de indicatiile terapeutice optime, pentru fiecare bolnav.
Oameni din afara profesiei medicale isi permit sa judece homeopatia in cele mai diverse moduri si prin variate cai, intrecându-se in a adresa tot felul de invective, evident fara justificari valabile.
Adesea, când ma gândesc la situatia homeopatiei in lume, am senzatia ca traiesc in realitate, ceea ce l-as putea numi „Razboiul de 200 de ani”. Probabil unul dintre cele mai lungi din istoria omenirii, care este inca in plina desfasurare si care probabil nu se va sfârsi niciodata daca cele doua parti nu vor intelege si nu vor accepta ca ambele sunt expresia legilor naturii si ca destinul lor este sa se completeze reciproc si sa aduca impreuna servicii sanatatii populatiei.
In acest domeniu, pasiunile necontrolate ale unor oameni i-au condamnat sa nu fie niciodata invingatori sau invinsi, dar sa se lupte neincetat, fara a se ajunge la o izbânda reala.
Este razboiul dintre alopatie si homeopatie, inceput imediat dupa descoperirea homeopatiei. Ca toate razboaiele, este o absurditate, pentru ca este provocat de neintelegerile dintre oameni bazate pe pareri subiective. In realitate, atât alopatia cât si homeopatia exista pentru ca exprima legi obiective ale naturii, care sunt imuabile si perene, independente de parerile subiective ale oamenilor. Fara posibilitatea de a distinge realitatea unica, asa cum reiese din legile naturii, unii oameni au „realitatea lor”, care este ireconciliabila cu „realitatea altora”.
Medicii alopati sunt vinovati pentru imobilismul in intelegerea virtutilor vindecatoare ale medicamentelor homeopate si utilitatii lor remarcabile. Medicii cadre didactice din universitatile de medicina si farmacie din toate tarile, sunt vinovati ca nu accepta ca homeopatia sa fie predata ca disciplina obligatorie la toti studentii. Aceasta ar avea ca urmare, abilitatea tuturor medicilor sa prescrie, in egala masura, medicamente alopate si homeopate, atât in ambulator cât si in spitale, ghidati exclusiv de indicatiile terapeutice optime, pentru fiecare bolnav.
Oameni din afara profesiei medicale isi permit sa judece homeopatia in cele mai diverse moduri si prin variate cai, intrecându-se in a adresa tot felul de invective, evident fara justificari valabile.
Adesea, când ma gândesc la situatia homeopatiei in lume, am senzatia ca traiesc in realitate, ceea ce l-as putea numi „Razboiul de 200 de ani”. Probabil unul dintre cele mai lungi din istoria omenirii, care este inca in plina desfasurare si care probabil nu se va sfârsi niciodata daca cele doua parti nu vor intelege si nu vor accepta ca ambele sunt expresia legilor naturii si ca destinul lor este sa se completeze reciproc si sa aduca impreuna servicii sanatatii populatiei.
In acest domeniu, pasiunile necontrolate ale unor oameni i-au condamnat sa nu fie niciodata invingatori sau invinsi, dar sa se lupte neincetat, fara a se ajunge la o izbânda reala.
Este razboiul dintre alopatie si homeopatie, inceput imediat dupa descoperirea homeopatiei. Ca toate razboaiele, este o absurditate, pentru ca este provocat de neintelegerile dintre oameni bazate pe pareri subiective. In realitate, atât alopatia cât si homeopatia exista pentru ca exprima legi obiective ale naturii, care sunt imuabile si perene, independente de parerile subiective ale oamenilor. Fara posibilitatea de a distinge realitatea unica, asa cum reiese din legile naturii, unii oameni au „realitatea lor”, care este ireconciliabila cu „realitatea altora”.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply