Dragoş Merişcă, probabil cel mai tânăr autor din lume

Dragoş-Sebastian Merişcă  are toate şansele să intre în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai tânăr autor din lume. Lansarea cărţii „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu” a avut loc vara trecută într-o cafenea liniştită de la parterul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi. Liviu Antonesei, Bogdan Neculau şi Nicoleta Dabija au încercat să dezlege misterul unui astfel de talent şi să explice că, până la urmă, orice copil poate fi ca Dragoş, dacă îl ascultăm cu adevărat.

Timpul, culorile si relatia speciala cu Dumnezeu – sunt temele predilecte ale copilului-scriitor (ori ale scriitorului-copil) Dragoş-Sebastian Merisca.

interviu:
Elena Raicu: Oamenii mari spun despre tine ca esti un copil cu totul special. Tu te consideri un copil deosebit?
Dragos-Sebastian Merisca: Pai eu nu sunt. Nu prea ma laud cu acest lucru.

E.R.: Nu te consideri un copil special, sa inteleg.
D.M.: Consider… dar nu vorbesc despre asta, da? Ca eu nu prea ma mandresc, adica sunt mandru, dar nu vorbesc despre asta. Da? Adica, vreau sa spun, la unii spun doar ca am o carte. De exemplu, prietenei mele Iolanda.

E.R.: Aaaa, am citit despre prietena ta Iolanda.
D.M.: Da! Sta langa mine. Si am si o prietena noua acum! Cea din Canada.

E.R.: Dar cum ai cunoscut-o?
D.M.: Pai a venit intr-o seara afara. Ca noi iesim pe la 19.00 afara, la distractie.

E.R.: Care este jocul tau preferat? De-a ce te joci cu fetele?
D.M.: Dar sunt si baieti.

E.R.: Da, sigur ca da. Doar ca am citit ca tu si Iolanda ati inventat un joc numit „Masina timpului”. Acum, probabil, ati mai inventat si alte jocuri, nu?
D.M.: Da. Ne jucam cu nave. Ca si ea poate face nava la ea, si am facut. Si ne jucam in nava. Zicem ca suntem „politia spatiala”.

E.R.: Aha. Dar de unde ai auzit tu de „politia spatiala”? Ai citit? Pe internet? Sau de la televizor ai aflat?
D.M.: Nu, nu! Eu m-am gandit la asta, iar numele l-am luat din desene animate. Este un desen animat numit „Spartacus”, pe canalul Minimax.

E.R.: Iti place sa te uiti la desene animate? Nu te deranjeaza violenta din unele povesti de acolo?
D.M.: Daaa, imi plac. Nu ma deranjeaza, pentru ca doar unul are violenta.

E.R.: Si la acela nu te uiti? Nu-ti plac?
D.M.: Ihim. Da. Nu-mi plac.

E.R.: Dar povestile, in general, iti plac? Povestile clasice cu printi, printese. Ti-au spus parintii astfel de povesti?
D.M.: Da. Mami mi-a dat niste carti cu povesti. E o colectie de povesti pe care ea o are.

E.R.: Si ti-au citit parintii de acolo?
D.M.: Mi-au citit parintii… dar in special dadaca mea, care este mai mult decat o dadaca.

E.R.: Dadaca ta!!! Am inteles…
D.M.: Da! Dar e mai mult decat o dadaca, pentru ca ea are grija de mine cat mami e la servici. Dar e mai mult… e ca o a doua mama.

E.R.: Spune-mi despre povestile de acolo din cartea aceea. Care ti-a placut mai mult, daca ai eroi preferati…
D.M.: Pai… emisiunea mea preferata este „Ce e ce?”, despre care ati aflat si din ziar, daca ati citit.

E.R.: Despre ce este emisiunea?
D.M.: Pai… are anumite subiecte de stiinta: vulcani, avioane, rachete, luna, spatiu si nave, de fapt rachete nu, dar spatiu si nave…

E.R.: Si iti plac lucrurile astea, vrei sa afli mai multe despre ele?
D.M.: Si mai sunt si subiecte despre masini, roboti…

E.R.: Pe internet intri? Folosesti des internetul?
D.M.: Da. Intru. Doar cand nu am cu cine sa ma joc. Ma uit pe Google Earth, de exemplu, sau la jocuri pe care le am eu pe internet. Dar am si jocuri in calculator. S-au schimbat cele de pe internet, acum le gasesc mai greu, pe cele care-mi placeau.

E.R.: Si jocurile clasice pentru copii, iti plac si ele, nu?
D.M.: Cu pioni, da. Mai am Europolis si altele.

E.R.: Imi poti spune ceva despre tine? Cine e Dragos Merisca?
D.M.: Pai eu!

E.R.: Mai mult de atat?
D.M.: Dar mai am un prenume, Sebastian. Asta e ales de bunica, ea a vrut asa.

E.R.: De ce, are vreo semnificatie speciala?
D.M.: Nu stiu, dar din burtica, mami imi spunea Dragos, desi avea o lista intreaga cu nume pentru mine.

E.R.: Asta ti-a povestit ea, sa inteleg. Nu?
D.M.: Da, mi-a zis.

E.R.: Care e relatia ta cu bunicii?
D.M.: Hmmm, relatia mea cu bunicii?

E.R.: Da. Te intelegi bine cu ei? Ii iubesti? Reprezinta lumea copilariei pentru tine?
D.M.: Da. Reprezinta, reprezinta… Da.

E.R.: Unde locuiesc bunicii tai? In oras sau la tara?
D.M.: Am doar un bunic din Buzau, care are o casa la Bisoca si uneori mai mergem acolo.

E.R.: E foarte frumos la Bisoca, nu?
D.M.: Da! Stiti unde e?

E.R.: Am auzit ca e frumos. Nu stiu exact unde e, dar mi-a povestit cineva.
D.M.: Dar eu am fost!

E.R.: Ti-a placut, nu?
D.M.: Da!

E.R.: Si acolo ai prieteni?
D.M.: Nu prea. Doar singur ma joc. Dar am un deal cu priveliste acolo si, mai jos, e doamna unde ne ducem sa-i zicem sa ne dea drumul la curent.

E.R.: La curent?
D.M.: Da. Adica la electricitate. La luminile noastre. Si are si o curte minunata cu animale si flori foarte frumoase. Si ne-a dat si noua sa punem intr-o vaza. Asta e din calatoria cea mai apropiata.

E.R.: Ce inseamna pentru tine faptul ca a aparut cartea aceasta?
D.M.: Pai, cateodata… imi ia timp din joaca. De exemplu, acum imi ia.

E.R.: Asta pentru ca trebuie sa fii prezent la toate evenimentele acestea, nu?
D.M.: Da, pentru ca imi ia timp din joaca. Acum copiii sunt afara si ma asteapta sa vin, ca ei pe la 19.00 ies.

E.R.: Da, e cam 19.30. Ai intarziat deja!
D.M.: Daaaa…

E.R.: Si asta e un regret, intr-un fel?
D.M.: Da, pentru mine.

E.R.: Crezi ca oamenii vor intelege mai bine viata daca vor citi cartea ta?
D.M.: Nu cred. Nu gasesc acum raspuns.

E.R.: Vrei sa schimbi ceva in lume prin aparitia acestei carti?
D.M.: Nu. Aveam dorinta asta mai demult. Aceea ca oamenii sa inteleaga ca se poate invata ceva si de la un copil, asa cum spune tati ca a invatat de la mine.

E.R.: Ce-ti doresti sa faci in viata?
D.M.: Pai… cand voi fi arhitect imi doresc sa fac cel mai inalt turn, mai inalt decat Burj Dubai.

E.R.: De ce sa fie „mai inalt”?
D.M.: Pentru ca asta e ceva important, o cladire mai inalta decat alta.

E.R.: Ca sa devii cunoscut?
D.M.: Da. Ca eu voi face una si mai inalta!

E.R.: Ce inseamna Dumnezeu pentru tine? Pentru ca spuneau cei prezenti aici la lansare ca tu scrii mult pe teme religioase sau ca ai vorbit mult despre asta. De unde au venit toate gandurile acelea?
D.M.: Am vorbit, da. Dar nu-mi mai amintesc de unde mi-au venit ideile. Dar imi vin idei, pur si simplu. Si daca vreti… n-ati ascultat povestea de la lansare, nu-i asa?

E.R.: Ba da. Am ascultat-o. Mi-a placut foarte mult. Vrei sa mi-o mai spui o data?
D.M.: Nu, voiam doar sa vad daca ati ascultat-o. Ca o spuneam daca nu o stiati.

E.R.: Crezi ca vei scrie si in viitor, dupa ce vei creste mai mare?
D.M.: Nu sunt sigur!

E.R.: Te mai intreb doar daca iti place sa citesti sau daca iti plac cartile.
D.M.: Da. Imi plac doar cartile de povesti. Doar atat.

E.R.: De ce crezi ca ar trebui sa citeasca oamenii mari cartea ta?
D.M.: Hmmm. Pentru ca are povesti… nu am niciun motiv pana acum.

E.R.: Pentru ca are povesti simple, dar frumoase, scrise de tine, nu?
D.M.: Nu sunt sigur, dar poate asta este raspunsul.

E.R.: Eu stiu ca acum te grabesti la joaca. Asta e cel mai important lucru acum, la varsta asta.
D.M.: Da. Si vreau sa le-arat origami.

E.R.: Foarte frumos! Si sa le povestesti si despre lansare copiilor, nu?
D.M.: Da.

E.R.: Ce nu-ti place, la oameni, la lume, la viata?
D.M.: N-am nimic pana acum. Da. N-am nimic care sa nu-mi placa.

E.R.: Dar ce-ti place? Trebuie sa-ti placa ceva.
D.M.: Da. Ca sunt draguti, politicosi (oamenii), cam asa ceva…

E.R.: Dar lucruri, care-ti plac?
D.M.: Lucruri? Pai mie imi plac… un subiect?

E.R.: Si un subiect, daca vrei tu.
D.M.: Spatiul si timpul…!!! Da! Astea sunt subiectele care ma intereseaza!

E.R.: Iti multumesc si iti doresc mult succes in viitor! Sa te joci frumos in seara asta, da?
D.M.: Da! Multumesc!
preluat de pe Smartwomen