De Alexandru Cristian
Bunătatea este o virtute aleasă. A fi un om bun înseamnă a înţelege imperfecţiunea omului, a-l accepta şi a-l ierta. Uneori bunătatea poate fi luată ca un semn de naivitate sau mai grav, pură prostie.
Idiotul este un prinţ care este un inadaptat perpetuu. Lev Nikolaievici Mîşkin este ultimul din familia sa, este un om inteligent dar care suferă din păcate de o maladie frecventă în acele timpuri, epilepsia. Epilepticii sunt oameni extrem de sensibili şi în stare de multe sacrificii.
Ca orice bărbat acest prinţ este îndrăgostit de o femeie care se joacă cu mintea şi cu sentimentele sale. Iubirea ei este inexistentă, Natalia Filipovna este genul de femeie fatală care doreşte ca bărbaţii să fie sclavi nu parteneri.
Prinţul Mîşkin este “idiot” de bun şi de îngăduitor cu toţi oamenii din viaţa sa. Este un om care nu protestează la nicio nedreptate este un om care acceptă multe deoarece este un om cu un suflet rar şi pur. Maladia sa l-a făcut să vadă viaţa în alt mod. Viaţa este prea scurtă pentru a ne chinui şi a fi răi unii cu alţii. Dostoievski a zugrăvit un personaj ieşit din comun. Mulţi critici şi istorici literari cred că acest prinţ este un alter ego al lui Dostoiesvki. Nu poate fi o afirmaţie extrem de fundamentată deoarece în toate romanele sale putem vedea o parte a sufletului acestui genial creator.
Romanul este plin de întrebări unele fără răspuns. Întrebarea centrală este legată de neadaptarea unui om. Acesta poate trăi într-o astfel de lume mult timp? Şi dacă poate trăi atunci în ce mod poate trăi. Putem spune că acest roman este unul care urmăreşte viaţa unor oameni înzestraţi cu calităţi mari. Oamenii simpli nu vor recunoaşte oamenii mari pentru că nu pot ori nu doresc acest lucru. Femeia pe care prinţul o iubeşte va pieri în chip tragic, cealaltă se va căsători cu un aventurier iar prinţul va înnebuni şi va rămâne în Elveţia.
Este un roman care şochează prin realismul său dur, rece chiar agresiv. Prezentarea faptelor este atât de exactă şi de sinceră încât te întrebi dacă nu este o cumva o analiză psiho-socială şi nu un roman.
A fi bun este un lucru extraordinar în orice timp dar a fi alftel este ceva unic.
De acelaşi autor
Leave a Reply