Publicat pentru prima oară sub forma de foileton în revista Russki Vestnik pe tot parcursul anului 1866, romanul Crimă şi pedeapsă este o analiză psihologică a crimei şi a implicaţiilor sale morale. „O fiinţă superioară are oare dreptul să săvârşească o crimă dacă aceasta este în folosul întregii umanităţi?” – iată întrebarea care îl măcina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric şi mizantrop, în ceasurile lungi de meditaţie din odaia sa strâmtă de la mansardă. Sub presiunea sărăciei cumplite, a insingurării şi a sentimentului de zădărnicie a tuturor aspiraţiilor sale, aceasta teorie îndrăzneaţă este pusă peste noapte în aplicare, ducând la un dublu asasinat de o sălbăticie care zguduie întreg oraşul Sankt Petersburg. Dostoievski analizează cu intuiţia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului său, pendulările sale lăuntrice între bine şi rău, raţional şi iraţional, psihologia ucigaşului şi a anchetatorului, avansând în final posibilitatea mântuirii prin iubire, umilinţă şi jertfă de sine. Original, fascinant şi tulburător, romanul Crimă şi pedeapsă ilustrează admirabil criza socială şi spirituală a epocii, având o influenţă profundă asupra ficţiunii secolului XX.
„Un scriitor al cărui interes se îndreaptă mai degrabă către condiţia umana mizeră, către păcat, viciu şi către hăurile poftei trupeşti şi ale patimii, decât către nobleţea sufletului şi a trupului.” (Thomas Mann)
„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot învăţa ceva.” (Friedrich Nietzche)
„Crimă şi pedeapsă este povestea unei idei, pe care o intruchipează, pro şi contra, toate personajele cărţii, şi nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare infrângând obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecăţi umanitariste, a aleşilor ce dispun în voie de inertul material uman, a conducătorilor cu drepturi nelimitate şi subjugând pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a forţei neîndurătoare căreia trebuie toţi să i se supună fără să crâcnească, ideea cezarismului, ideea napoleoniană, ideea supraomului.” (Ion Ianoşi)
„Intotdeauna ne imaginam eternitatea ca pe ceva vast, nemasurat. Dar de ce tinem neaparat ca ea sa fie nemasurata? Ce-ar fi daca, in locul nemarginirii, am gasi o camaruta, o baie a unei case de tara, intunecata si trista, cu colturile pline de pinze de paianjen…?” (F.M. Dostoievski)
„Frumusetea este un lucru pe cit de misterios, pe atit de teribil, iar asta mi se pare greu de suportat. Dumnezeu si diavolul se cearta, si nu si-au ales alt teren de lupta decit omul.” (F.M. Dostoievski)
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply