Dezvoltarea masivă şi rapidă a psihologiei în România de după 1990 a pus în atenţie un domeniu neglijat pe nedrept şi cu urmări dramatice: psihologia copilului. În acest context, prezenta lucrare, dedicată desenului ca mijloc de comunicare al copilului care nu stăpâneşte suficient de bine limba, acoperă o lacună majoră în cultura psihologică românească. Tinzând spre exhaustiv, Psihologia desenului la copil evidenţiază principalele probleme psihologice asociate fenomenului. Astfel, capitolul I şi cel de-al doilea oferă cadrul general, istoria studiilor desenului, date despre descrierea şi interpretarea sa, precum şi particularităţile sale culturale.
Capitolul al treilea prezintă probele clasice care folosesc desenul, iar ultimele patru capitole sunt dedicate relaţiei dintre desen şi psihopatologie, precum şi raportului dintre desen şi computer.
Adevărat tratat de psihologia desenului, cartea de faţă se adresează studenţilor la psihologie, psihologilor care se ocupă de copii, precum şi psihoterapeuţilor de toate nuanţele.
Leave a Reply