Nemuritorul Zogru, un personaj fabulos născut în „Săptămâna Mare a anului 1460” şi folosind ca vehicule de înaintare prin istorie (până în prezent) trupuri umane, este, la rându-i, vehiculul prin care Doina Ruşti ne atrage într-o lume fascinantă a evenimentelor mici din istoria mare, a poveştilor savuroase, a fantasmelor. Prin încrengătura poveştii însă, extrem de atrăgătoare, vie, se dezvolta mesajul. Căutarea de sine a celui venit în alte lumi ne poartă prin sentimente profund omeneşti, sentimentul iubirii sau cel al unei singurătăţi acute, ba chiar, surprinzător poate, îşi face loc în roman ataşamentul faţă de istoria şi locurile româneşti – iar asta se întâmplă printr-un moralism ascuns, închis între rânduri, subânţeles. Ironia fină şi umorul debordant, personajele fantastice, de la spiriduşi la fantome, viaţa de după moarte a unor personalităţi istorice, toate acestea vin să contureze rama unui tablou în care regăsim probleme şi mize mereu actuale.
De acelaşi autor
Lizoanca e mai bine scrisa. Doina Rusti e un scriitor care se autodepaseste de la o carte la alta.