Să ne uităm la feţele oamenilor când merg la o petrecere oarecare şi când merg la biserică. “Când se duc la joc e sărbătoare în
sufletul lor, iar când merg la biserică, parcă ar merge la înmormântarea celui mai bun prieten al lor,” spunea un mare predicator berlinez. Atâţia creştini umblă prin biserici încoace şi încolo cu mutra întunecată, iar când se roagă fac impresia că a vorbi cu Dumnezeu înseamnă pentru om cea mai mare opinteală şi cea mai grozavă plagă sufletească. Întradevăr cucernicia nu este o manifestare funebră, avea să spună Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu în frumoasa carte “Credinţă şi viaţă,” apărută la Editura Dacia, în 2001. “Oare diavolul a făcut bucuria şi Dumnezeu jalea?” se întreabă întâistătătorul bisericii ortodoxe bănăţene.
Evlavia, bucuria şi viaţa sunt date de la Dumnezeu. Oare de ce nu ştim să ne bucurăm? Câţi dintre noi îşi mai amintesc celebrul spot Vodafone “Trăieşte fiecare clipă”? O musculiţă are viaţă doar de o zi. “Să fie oare nefericită din cauza asta? În niciun caz. Pentru că îşi umple puţinul timp doar cu lucruri care-i plac. Pluteşte, se întinde, trăieşte din plin fiecare clipă. Poate că şi noi care trăim mai mult am avea ceva de învăţat de la ea. Să ne gândim puţin că dacă am trăi intens ce viaţă am avea….”
Bucuraţi-vă! Este cuvântul care apare de câteva zeci de ori în Biblie. Şi de ce nu ştim să ne bucurăm? Bucuria e expresia fericirii.
Cineva avea să spună că Diavolul se ascunde în lucruri mărunte. Acestea întunecă faţa şi purtarea. Cât de simplu e să priveşti o dată pe zi cerul…
V-aţi gândit vreodată că primăvara e sinonimă Învierii? Cine, dacă nu Dumnezeu, a dat viaţă şi florilor. Cât spectacol există într-o petală de trandafir? Oare pot plânge nuferii printre trestii melodioase?
Sigur nu se va îneca marea, oricât ar năimi Diavolul piraţii fricii.
Căutaţi-l pe ierarhul timişorean, citiţi-i bucuria din priviri şi veţi înţelege solemnitatea credinţei. La 92 de ani e mai bucuros şi mai plin de viaţă decât un tânăr plin de griji. Senectutea îţi dă puterea să vezi lucrurile simple, să admiri parcul şi grădinile de parcă raiul ar fi pe pământ, nu în cer.
O îmbujorare în spirit şi-n cuvânt poate fi o terapie.
Leave a Reply