După Maimuţa goală, Desmond Morris ia la bani mărunţi adaptarea oamenilor la viaţa marilor oraşe. Vândută în sute de mii de exemplare, Zoomenirea duce mai departe analiza zoologului britanic pasionat de aventurile maimuţelor goale în hăţişurile junglelor urbane.
„Nu trebuie să comparăm locuitorul oraşului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern numai trăieşte în condiţiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecţionar, ci de propria sa inteligenţă sclipitoare, s-a aruncat singur într-o uriaşă menajerie
agitată, unde este într-un continuu pericol de a ceda tensiunii.
Însă, în pofida presiunilor, avantajele sunt enorme. Gradina zoologică, precum un părinte uriaş, are grijă de ocupanţii ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă şi asistenţă medicală; problemele fundamentale ale supravieţuirii sunt reduse laminim. Rămâne, astfel, mult timp liber. Cum este folosit acest timp într-o grădină zoologică neumană, variază, bineînţeles, în funcţie de specie. Unele animale se relaxează liniştite şi dormitează la soare; pentru altele, din contră, inactivitatea prelungită este din ce în cemai greu de suportat. Dacă eşti un locuitor al grădinii zoologice umane, inevitabil faci parte din a doua categorie. Deoarece ai un creier în esenţă explorator şi inovator, n-o să fii capabil să te relaxezi preamult timp.” (Desmond Morris)
De acelaşi autor
Leave a Reply