Mircea Eliade avea să spună că ei, cei din generaţia Criterion, fac parte din prima şi ultima generaţie fericită de intelectuali. Da dar atunci era Regele, acum preşedintele. Prin Fundaţiile Regale se dădeau burse, prin cele prezidenţiale se oferă azi sinecuri. Posturi călduţe prin ambasade, consulate şi alte acareturi diplomatice. Asta când nu au fost cocoţaţi stimabilii pe liste parlamentare. Au luptat băieţii cu pana şi au ajuns la Cotroceni pe scut. Istoviţi de propagandă, acum tac. Mi-e dor de larma mediatică a lui Traian Ungureanu, de filosoful crud, istoric al canibalismului, Cătălin Avramescu, de scriitorul Vasile Popovici care îşi face siesta eseistică departe de Orizontul cultural care l-a propulasat. Ioan T. Morar e ocupat de noua poziţie consulară, de lupta cu viezurele mov şi cu decolteul franţuzesc al Coastei de Azur.
De ce tac onorabilii? Nu mai au nimic de spus?
Au mai rămas doar câţiva să ţină steagul propagandei portocalii. Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş fac tururi de forţă prin ţară, fireşte nu îşi pun problema „cine plăteşte motorina”. Îmi place de mor componenţa pomelnicului săptămânal al lui Volodea. Neamţu, Aligică, Statomir, Vasile, Pătrăşconiu stau de-a dreapta tatălui, unşi cu mirul anticomunismului de mucava, sunt gata să urce la CERumenul prezidenţial. Sufocaţi de indignare, mai au până la trecerea lor pe listă. Aşa că încă mai luptă. Cine drac îi ascultă pe ăştia?
Am mai scris despre intelectualii români şi mi-am atras duşmănia multor cetăţeni. În primul rând, tac pentru că nu sunt decât intelectuali de drept şi nu de fapt. Ascunşi în spatele unor diplome, se cred intelectuali şi nu ştiu nici măcar lucrul simplu, acela că onoarea de intelectual se apără cu afirmaţii, când e cazul şi cu negaţii , când e cazul.N-am văzut nici academicieni, nici cercetători, nici scriitori care să spună NU când e NU sau DA când e DA! Cu fooooaaaarte puţine excepţii, mai toţi intelectualii români au fost, sunt şi vor fi demagogi, fripturişti, sinecurişti! Am zis!
Generalizările nu fac bine nimănui. Nu toţi intelectualii tac: cei, care nu tac, nu sunt vizibili, pentru că sunt incomozi şi nu fac raiting televiziunilor sau jurnalelor, ahtiate după scandaluri de doi sau mai mulţi bani. Toată povestea se reduce(din nefericire) la bani, singurul criteriu ce pare să funcţioneze în timpurile astea, aşa de ameţite. Unii intelectuali au acces la resurse, alţii la nimic. Cine merită şi cine nu? Cine decide şi pe ce criterii? Şi, uite, cum ne întoarcem la lipsa reperelor. Cunosc intelectuali de toată isprava care s-au scârbit şi s-au retras din viermuiala cotodiană. Unul, scriitor de marcă, pentru care nu ştiu ce va mai face posteritatea, s-a prăpădit de curând. Avea discursul bine articulat, cu subiect şi predicat. Ce folos, dacă se chinuia, se umilea, din cauza lipsei de bani? Autorităţile, chiar şi cele ce au în titulatură termenul „cultural”, nu dau doi bani pe valoarea naturală şi evidentă, neînregimentată în caste, grupări mai mult sau mai puţin politice sau de altă natură.
Să admitem că există şi intelectuali care încearcă pe cont propriu, cu preţul sănătăţii şi irosirii personale, să spună NU sau DA, în contexte mai mult sau mai puţin organizate. Există şi intelectuali cu moralitatea nealterată, numai că memoria colectivă îi focusează, cu predilecţie, pe cei amintiţi în articol. Dacă i-aţi cita şi pe cei pe care îi preţuiţi, poate s-ar mai schimba puţin din mentalitatea că suntem un popor de turnători. M-a întristat acest material, pentru care vă felicit.
Un text de nota zece, dar realitati negroide ne sugruma, asa ca… un zambet hidos ne’ncearca… sufocare maxima…
Pǎi stimabilii noștri intelectuali tac acum pentru cǎ sînt ghiftuiţi, domnule Ghilezan. Tac pentru cǎ au ajuns acolo unde și-au dorit și unde le e bine. Și-au atins scopul care, așa cum se spune, scuzǎ mijlocele. S-au dat ei cît s-au dat de ceasul morţii dar zbaterea nu le-a fost în van. Au primit exact ce și-au dorit, ţinînd cont de principiul conform cǎruia „copilului care nu ţipǎ, nu-i dǎ mǎ-sa ţîţǎ”.Pentru mine, unul, lucrurile sînt cît se poate de clare. Iar lucrurile clare sînt simple. De altfel, pe la începutul anului, am dezvoltat și io puţin subiectul despre intelighenţia noastrǎ aici http://www.altphel.ro/2011/02/sarbatori-tihnite-vs-sarbatori-ticnite-iv-%e2%80%9efiecare-balta-are-tantarii-pe-care-si-i-merita-%e2%80%9d/.
Daca s-ar putea intoarce filele istorie, Doamne?!