Alice, fată de familie bună, profesoară de germană, şi Fritz, redactor la Larousse, se iubesc, dar îşi petrec viaţa despărţindu-se. Motivele: neprevăzutul mişcărilor amoroase, părinţii şi socrii, colegii, munca, prietenii din copilărie, părul şi dinţii, o cravată, gelozia şi, desigur, Schopenhauer. Ca Romeo şi Julieta, cei doi nu par făcuţi pentru fericire: se iubesc, se ceartă, se despart, se pierd din vedere, se regăsesc, prinşi în vârtejul vieţii. Cum putem iubi „pe viaţă şi pe moarte“ atunci când ne despărţim pentru un da sau un nu? Oare dragostea, cea adevărată, nu rimează doar cu „o dată pentru totdeauna“?
Leave a Reply