Daniel Cristea Enache – Ce a fost, cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea Enache

O astept, am asteptat-o de o buna bucata de vreme. Este una dintre problemele semnificative, cu un mare impact existential in cazul meu. Spre a-i da un raspuns valabil, imi asum, evident, clauza sinceritatii depline, altcum ce interes ar mai avea sa depun marturie? Dar mai am in vedere si un al doilea criteriu, de asta data procedural, pe care l-am deprins ca indispensabil de-a lungul carierei mele de istoric si teoretician al literaturii: spre a intelege cum s-au petrecut lucrurile, e totdeauna necesar sa le situezi in contextul lor generativ. Un context care se cuvine examinat de aproape, cu atit mai mult cu cit indeosebi generatiile mai tinere au despre ambientul epocii o imagine aburita si, nu o data, unilaterala.” (Paul Cornea)

„Dincolo de o admirabila evocare a parintilor, raspunsurile trimise pe indelete de Paul Cornea lui Daniel Cristea-Enache cuprind o analiza a vietii proprii si o meditatie asupra ei. Preocupat cu precadere de motivele care l-au condus spre comunism, de felul cum a traversat diverse demnitati si de procesul intelectual si de constiinta in urma caruia s-a desprins cu totul de idealul sau juvenil, Paul Cornea a facut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de pretioasa despre epoca in care a trait. Cartea ofera ceea ce ne lipsea, si anume o vedere dinauntru, patrunzatoare si onesta, a sistemului comunist. O de inteles, dar si de regretat retinere l-a impiedicat pe carturar sa fie la fel de insistent cu opera proprie si mai ales   l-a facut discret cu adevarul incontestabil ca domnia sa este unul dintre marii profesori, dintotdeauna, ai invatamintului umanist romanesc.” (Livius Ciocarlie)