De Marius Ghilezan
Plecând de la replica unui ţăran care nu voia să-i vândă moara lui Frederic al ll-lea al Prusiei, pentru extinderea parcului Sanssousi, „Mai există judecători la Berlin,” Dan Radu Ruşanu povesteşte despre mecanismele puterii şi jocurile de scenă.
Încă o carte mărturie despre cum este folosit DNA în luptele politice.
Într-una din zile a vorbit la telefon cu Adrian Năstase despre dosarul termopanelor. După câteva zile, prin lipsa sa de la şedinţa Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, nu li s-a admis procurorilor cererea de efectuarea percheziţiei în casa din Zambaccian. Călin Popescu Tăriceanu l-a atenţionat pe vicepreşedintele PNL că Traian Băsescu e foarte nervos.
În doar câteva zile i s-a fabricat un dosar penal care se va închide după câţiva ani pe motiv că rechizitoriul nu stă în picioare.
Cazul „Anghelescu” e cutremurător. În timpul campaniei pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 (atunci se ţineau simultan), Ruşanu l-a trimis pe afaceristul român Anghelescu, producător indigen de tutun, la Traian Băsescu, pe atunci director de campanie a lui „Dragă Stolo”, să sponsorizeze acţiunile cu un milion de dolari. Îi avea în valiză. Se săturase de şpăgile ofiţerilor de la Garda Financiară. Băsescu i-a spus lui Ruşanu, după vizita fructuoasă, „Dane, îmi place băiatul acela!” După ce a câştigat alegerile prezidenţiale, El presindente i-a angajat soţia la Cotroceni. Anghelescu s-a trezit din nou cu Garda Financiară pe cap. A scos fotografiile cu Traian Băsescu, făcute alături de soţie. Aflând jupânul de la Cotroceni cu ce se laudă Anghelescu ar fi dat ordinul: „Să fie executat!” La scurt timp acesta s-a sinucis.
Toate aranjamentele de culise pentru formarea majorităţilor parlamentare l-au avut pe Ruşanu protagonist. Nu a lipsit de la nicio negociere. Băsescu îl ura de moarte, pentru că era bun combinator.
Cartea, realizată sub formă de interviu, are inserţii picante despre viaţa de la Centrocoop şi din Ministerul de Finanţe condus de Paul Niculescu din Mizil, cum l-a prezentat odată noua secretară a lui Ruşanu pe fostul lider comunist.
Cartea este o memorie vie a parlamentarismului românesc.
Evocă, nu interpretează, portretul canaliilor cu aripi de fluturi.
Dinu Patriciu este prezentat ca un excepţional afacerist (lichidat şi acesta de Traian Băsescu) şi un foarte slab strateg politic.
Ruşanu îi face o descriere perfectă lui Crin Antonescu: „El nu are prieteni, doar tovarăşi de drum în PNL.”
„Azi locul „Fanarului” de acum 200 de ani, de unde se numeau domnitorii pentru Tronul Ţărilor Româneşti şi al Moldovei, a fost luat de Bruxelles. Dacă atunci se mergea cu „peşcheşul” la marele vizir sau cu „pungi de bani” la paşalele din jurul sultanului, acum, după 200 de ani, se acordă „ajutoare de stat” de sute de milioane de euro firmelor străine sau se privatizează principalele obiective economice ale României către „investitori strategici” la intervenţia ambasadelor ţărilor de provenienţă şi ale respectivelor companii.
Rolul paşalelor a fost luat de diverşi lobbyişti străini, care nu fac „trafic de influenţă” ca românii, ci fac „lobby.” Iar locul Marelului Vizir a fost luat de preşedintele Comisiei Europene.”
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply