Cărţile vieţii nu sunt „file de istorie”din secolul al XVIII-lea românesc şi nici studii de cultură şi civilizaţie din vremea cantacuzinilor sau a brâncovenilor. Ele spun povestea unor oameni legendari, coborâţi din tablouri votive sau din cronici pictate vechi de trei sute de ani, care trăiesc pur şi simplu într-o istorie umanizată, în care nu doar se câştigă sau se pierd bătălii. Au visuri şi speranţe de viitor, sentimente ascunse sau mărturisite, ambiţii şi idealuri, dureri şi bucurii. Sunt oameni care au depăşit litera strictă a documentului şi au prins viaţă, spre aducere aminte.
De acelaş autor
Leave a Reply