Fără ca jurisprudenţa să reprezinte un izvor de drept, ea contribuie la „elaborarea” dreptului, realizând nu doar o simplă interpretare a legii, ci și „extinderea” aplicării ei la situații de fapt, neavute în vedere de legiuitor la momentul adoptării actului normativ.
Raportul juridic de drept internațional privat prezintă anumite trăsături caracteristice prin care se deosebește de obiectul altor ramuri de drept, cea mai importantă dintre acestea fiind elementul de extraneitate.
Prezenţa elementului de extraneitate obligă instanța să rezolve două probleme majore de drept internațional privat: mai întâi, problema conflictului de legi, prin a identifica și cunoaște care dintre cele două legi, română sau străină, guvernează raportul juridic dedus judecății; apoi problema de ordin procesual a conflictului de jurisdicții, prin a determina instanța competentă să soluționeze litigiul și, după caz, procedura aplicabilă.
Leave a Reply