Ambasadorul Dan Bălănescu împarte ca Marele poet naţional lumea în smintiţi şi în mişei. În cartea de un umor delicat radiografiază un profil social al unei mici comunităţi care se manifestă convulsiv, spastic, dar şi naiv. Interesant e că pe scena sunt foarte mulţi actori cu nume de tot râsul: Vescovin Pantelată, Benone Burb, Andronic Mnemonic, Safir Musaca şi Camil Abac. Personajele îmi aduc aminte de cele ale altui autor de pe Strada ficţiunii, Adrian Voicu, NEPOVESTITELE TRAIRI ALE TEMPLIERILOR ROMANI, Kremvurst von Schlitz şi Pista Massy.
Totul se derulează ca într-un film cu proşti. Benone eşuează în cariera de casier şi ajunge bodyguard. Îşi pierde pofta de râs. Caută un comic. Îl găseşte pe Andronic Regina, în pierdere de formă. Pe scenă apare şi Cristos, avocatul care caută să devină celebru după organizarea apărării unor terorişti. Totul sfârşeşte în derizoriu şi la Ospiciu. Povestea e un crâmpei din viaţă, un fel de Concert de muzică de Bach, plictisitoarea carte a tinereţii noastre, dar cu mai mult umor şi adrenalină. Altfel decât în Camil Petrescu, personajele nu au miză. Ele se joacă, de parcă viaţa ar fi o purgaţie a zeflemelii. Totul eşuează într-un Ospiciu, unde la fel ca în Rai nu există demnităţi doar suflete rătăcite.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply