La instaurarea comunismului cu tancurile sovietice, în ce bunicii noştri aşteptau americanii, comuniştii şi-au pus agenţii pe funcţii. Aşa se face că într-o zi, un membru de frunte al PMR (Partidul Muncitoresc Român) şi activist de partid a fost numit nou director al Operei.
La prima repetiţie pentru Nunta lui Figaro, tovarăşul uns şef s-a autoinvitat. A început muzica. La câteva secunde noul director a sărit ţipând:
– Stop,stop! Toţi s-au oprit nedumeriţi. Directorul le-a explicat.
– Nu se poate tovarăşi. Dirijorul stă cu spatele la public. E lipsă de respect. Să dirijeze cu faţa la public.
Cu chiu cu vai orchestra s-a conformat, iar dirijorul conducea orchestra cu spatele.
– Stop, stop! sare din nou directorul.
– Nu e bine tovarăşi, ăla pirpiriu cântă la broancă (contrabas), iar ăla voinicul la vioară. Să schimbe instrumentele.
Sau conformat şi cei doi. Deh, ordin de la direcţiune.
– Stop, stop! ţipă iar disperat directorul activist.
– Tovarăşi, e o bătaie de joc la adresa tovarăşului Figaro. Ce-i aia „Figaro în sus, Figaro în jos”. Trebuie să vă hotărâţi ori sus , ori jos, dar să nu vă bateţi joc de un om al muncii.
Leave a Reply