De-abia acum înţeleg maneao-safteaua electorală. Guvernanţii nu s-au bazat pe elitele intelectuale, ci doar pe slugărnicia unora dintre ei. Nederanjaţi că apar în clipuri cu Salam & Guţă, ghiurghiulii aciuaţi prin funcţii tac mâlc la atacul mârşav al lui Boc asupra meseriilor liberale, prin aplicarea CAS şi la drepturile de autor.
În loc să caute surse de finanţare alternative pentru sistemul muribund de sănătate, orbit de ură pe presă, guvernul PD-L-UDMR vrea să impună zeciuiala unui organism care de abia mai răsuflă. Va suferi întreaga lume culturală. Artişti, creatori, designeri, scriitori îşi vor pierde un drept câştigat de la atât de hulitul guvern Năstase. Pentru a demonstra caracterul banditesc al gândirii finanţiste, nimeni de la Casa de Asigurări nu a dat o cifră exactă. Ce înseamnă în valori absolute acest bir?
A mai încercat şi Nicolaescu un astfel de atac, dar Călin Popescu-Tăriceanu i-a tăiat-o din faşă. În plus, la finanţe mai era şi un liberal, scriitor de succes, Varujan Vosganian. Primul ministru de atunci a realizat că supraimpozitarea este ilegală, în dezacord cu prevederile regulamentelor europene. Dar şi anti-constituţională.
În condiţiile în care majoritatea autorilor plătesc deja CAS la locurile de muncă, e ilegal şi imoral să-i iei unui cetăţean care în timpul liber compune opere artistice un bir în plus bani de două ori. Ce dacă merge la un spital, beneficiază de griji sporite faţă de asistaţii regimului Băsescu, tocmiţi la alegeri cu litra de mălai?
Industria filmului e la pământ. Bugetul Ministerului culturii e amputat. Mass-media este aproape de colaps. Lovitura ar fi năprasnică asupra tuturor meseriilor liberale. Importăm filme, cărţi, opere artistice – conform unor date statistice – de aproape un miliard de euro şi exportăm de 2-3 milioane. Aici e dezastrul de imagine al unei ţări.
Vine Boc cu bocceluţa la autori dijmuindu-le drepturile, crezând că astfel mai cârpeşte la sacul gol. Nu se gândeşte nimeni să creeze locuri de muncă. Şomajul a ajuns la cote aiuritoare. Şi nimănui nu-i pasă. Viaţa culturală nu a mai suferit demult de aşa o bătăaie de joc. Ce fac deontologii puterii?
Marius Ghilezan
ar putea rula drama noastra sociala, intr-un film de succes… si s-ar integra foarte bine ca ultima fraza „nimanui nu-i pasa”… lumea este prea preocupata de epoca digitala, iar cultura ramane o „carte” prafuita…