„Cristian Bădiliţă este unul dintre puţinele fenomene cu adevărat rodnice şi interesante ale culturii române postdecembriste, în care atât de mulţi ridică pretenţii de lider nesprijinite pe o adevărată superioritate intelectuală şi morală. Aflat de mulţi ani la Paris, el continuă să privească cu interes şi acuitate înspre viaţa publică şi intelectuală românească, fără să-şi refuze trezvia critică, dar relaxată. Atitudine sanitară necesară faţă de o «cultură haiducească» cum e cea de la noi, în care cea mai gravă lipsă pare să fie tocmai cinstea intelectuală. Tânărul patrolog afirmă fără înconjur că tocmai de aici, de la stadiul etic, trebuie să înceapă redresarea cercetării româneşti.“
Liviu Bordaş (Idei în dialog)
„Copleşiţi de energia curat eliadescă a lui Cristian Bădiliţă, riscăm să-i pierdem din vedere eul metafizic, sensibilitatea, harul coagulant de energii culturale. Anvergura, impetuozitatea savantului l-au umbrit pe poet. Forţa patrologului ţine în umbră — poate că protector pentru el, dar frustrant pentru noi — limpezimile ataşante ale fiinţei religioase. Iată de ce, fiind de acord cu formula lui Virgil Nemoianu — «intelectual tânăr, cu realizări formidabile, cu vizibilitate internaţională, neînfricat şi original în vederi, multiplu în preocupări, de o neastâmpărată hărnicie» —, mă raliez numaidecât la verdictul mult mai cuprinzător al lui Andrei Pleşu: «Autoritatea cu care C. Bădiliţă ştie ceea ce ştie, hărnicia fenomenală cu care lucrează, talentul său literar plus farmecul unei prezenţe în care gravitatea, umorul şi o anumită juvenilă emotivitate convieţuiesc cu naturaleţe semnalează o impozantă înzestrare intelectuală şi omenească. Pariez euforic pe această înzestrare şi pe reuşitele ei de azi şi de mâine».“
Dan C. Mihăilescu (Ziarul de duminică)
De acelaşi autor
Concert pentru harfă şi ghilotină
Leave a Reply