„Nu știu dacă suntem mioritici, dacă ne place să fim omorâți. Dar în orice caz, punem problema într-un mod absolut greșit. În loc să-i punem sub lupă pe criminali, să le facem proces, măcar literar, noi ne concentrăm atenția asupra victimei și-i facem parastas. Într-adevăr, singura vină a ciobănașului din Miorița e aceea că n-a uzat de legitima apărare. Dar vina noastră e că ne limităm la starea de fapt și conchidem cu aceeași seninătate suspectă: „Asta e, mortul nu se mai întoarce de la groapă”! Am creat o baladă. În loc să creăm o armată. Sau măcar un baltag, vorba lui Sadoveanu. În Miorița apar și stelele, apare și luna, dar lipsim noi. Ce am făcut noi ca să împiedicăm crima? Transhumanța la români n-a apărut ca efect al căutării unor pășuni mai grase, ci a unor crime mai grase. În transhumanță îți pierzi urma și de aceea reprezintă crima perfectă. Am devenit oieri, ca să devenim ucigași….”
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply