“Citind romanul lui Cosmin, am intrat automat în rolul unui cenzor paranoid, din ce în ce mai încruntat, pe măsură ce intram în pâinea de cuvinte. Mai încruntat fiindcă am început să adun întrebări pentru a pune la punct autorul, pentru a-l convinge că un asemenea text nu trebuie publicat, fiindcă este periculos pentru “cetăţeanul de bună credinţă”, este subversiv şi cu atât mai nociv, cu cât încearcă să se ascundă în spatele absurdului. Fiindcă nouă, cenzorilor, la cursul de cenzură aplicată ni s-a atras atenţia de la bun început: atenţie mare la absurdul cu substrat, la textele aparent schizoide! Acolo se ascunde buba! Iar buba trebuie tratată chirurgical! Cine se ascunde în spatele Câinelui de lemn? Cine e Jumătatea de Matrioşcă? Iar Şantierul e cumva La Canal? Adică personajele tale au înnebunit din cauza regimului? Nu înţeleg! Măi băiete, ai cam sărit calul! Fii atent la mine, textul tău nu poate fi publicat! Sau te apuci de scris normal, pe înţelesul omului echilibrat, sau lasă-te! Auzi la el, CHINUL VEŞNIC ŞI NEOSTOITA SCRÂŞNIRE A DINŢILOR!”
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply