„Tot ce e tânăr” e frumos. Avea să decreteze străbunica mea. Cartea FATA PĂDURII este un volum despre minunatele peripeții ale navetistului în timpul vremurilor când stăteai la coadă la poștă ca să dai un telefon acasă, la părinți.
Autorul Cornel Păunescu realizează un ecorșeu al corpului social din perioada comunistă. Naveta. Repartiția. Locuința. Statul în gazdă. Acestor teme predilecte din viața oricărui tânăr ieșit de pe băncile școlilor li se adaugă eternele drame provocate de iubire.
Sumarizând în câteva cuvinte, cartea ar putea fi descrisă drept un elogiu adus eternului feminin.
Volumul are o structură interesantă. E ca un puzzle de povestiri de amor. Dar și un lapidar de drame. Toate pentru a descrie climatul social în care povestitorul nu apare ca personaj decât ca o boare în diminețile de toamnă. „Lumina lumânării făcea paginile cărții mai prietenoase, desenele mai pline de viață,” scrie autorul.
Iubirea cu nesaț. Adulterul. Moartea. Țarina. Preotul. Datina. Toate apar și dispar ca niște năluci.
Ritmul cărții e al omului grăbit.
Autorul, deși extrem de darnic cu metaforele, grăbește ritmul. Ține cititorul în tensiune. Introduce pe scenă mereu personaje noi. O constantă de nume, însă, apare mereu: Maria.
Citește și: ”Fata pădurii”, o cutremurătoare poveste de viață și moarte
Povestirea care dă titlul cărții e legată de o formă de existență descoperită în pădure de Maria a lui Ion, femeie alungată de noră și de fiu din casă. Urla ca o fiară. A luat-o acasă. A botezat-o cu numele Ana. A crescut-o. S-a făcut mare, în ciuda urii cuplului Pătru și Zamfira, pe care Dumnezeu nu-o mai sătura de averi. Când moare Maria, Ana, asemenea unui câine, se sfârșește pe mormântul acesteia. O scenă de film.
Povestea cadru e doar o ancoră pentru a descrie devenirea umană. Autorul parcă ar vrea să ne spună: „nu uita de unde a-i plecat.”
Personajele de diferite medii sociale sunt bine tușate. Ființe puternice. Adevărate caractere. Meritul cărții e că povestitorul nu apare decât în final când își vindecă o boală a maturității, dar îi moare mama.
n
Leave a Reply