Scriu pentru a mă elibera de anumite sentimente şi trăiri. Un cuvânt poate cuprinde un milion de sentimente şi infinite idei. Poet, romancier sau dramaturg scriitorul este omul care poate crea din nimic ceva uriaş, memorabil. Shakespeare, Goethe, Cervantes au creat din sufletul lor lumi care şi acum trăiesc şi care nu vor apune decât cu sfârşitul acestei lumi.
Mario Vargas Llosa spunea că un scriitor are un vierme în el care nu-l lasă să trăiască, viermele literaturii. O fiinţă care te consumă şi îţi dă posibilitatea de a crea opere nemuritoare şi adevărate.
Nu putem şti dacă te naşti cu acest vierme sau el te acaparează încet, odată cu timpul, putem mărturisi că scrisul ne eliberează, putem zbura peste abisul de netrecut al eternităţii.
A scrie poezie înseamnă a scrie ce simţi. A scrie proză este construirea unei lumi în care tu te identifici. A scrie teatru reprezintă viaţa pe care o trăim şi nu o putem explica. Confesiunile unui scriitor sunt egale cu cele ale unui martir. Viaţa este subordonată scrisului tot ceea ce el simte şi trăieşte este dominat de hârtie. Viaţa condusă de hârtie este viaţa unui scriitor, adeseori fantastică, este de fapt o viaţă de luptă, chin şi dăruire.
Nu poţi scrie în toate perioadele vieţii tale dar poţi gândi ca şi cum ai scrie. Poate nu este bine să scrii ce gândeşti şi ce simţi, spun unii. Dar această oprelişte este terifianta cenzură care reprezintă închisoarea reală a minţii şi sufletului multor scriitori.
În fiecare an încercăm să scriem, nu reuşim întotdeauna, dar putem afirma că scrisul ne eliberează. Scriitor poate deveni oricine, maestru este o însuşire pe care o capeţi după ani de efort.
Un mare scriitor are un dram de talent şi sute de mii de secunde răpite din viaţa sa. Este confesiunea unei vieţi trăite după idealul său.
Trebuie să respectăm fiecare carte scrisă pentru că în spatele ei se află trudă şi sacrificiu.
Leave a Reply