De Ovidiu Dima
Copiii caută în orice lucru o magie. Atunci părinţii fie le oferă jucării, fie le citesc poveşti. Majoritatea le cunoaştem, le ştim deja învăţămintele. Dar vine o vreme când oamenii trebuie să se schimbe, să ofere ceva nou. Nu mai e la modă „Fetiţa cu cibrituri.” Lumea se reintepretează. Unei astfel de piese sociale, Claudia Groza îi vine în ajutor. Tolba cu poveşti este un dar neaşteptat din partea unui povestitor cu har. Cartea începe o poveste despre boabele de mazăre. Băiatul Vlad, un altfel de Neghiniţă a lui Delavrancea, plecat la însămânţat cu bunicul lui, descoperă că nu toate boabele sunt la fel şi că doar cele sănătoase pot da rod. Astfel, juvenilul cultivator a luat „bobul mic, firav şi timid” şi l-a sădit aproape de cămăruţa lui, a avut o cucernică dragoste faţă de mica lui plantă care după ce a crescut i-a vorbit. Sigur că literatura pentru copiii e plină de prinţese, zmei, vrăjitoare şi băieţi de curte. Autoarea vine şi completează panoplia cunoscută cu aventurile prinţesei „Zori e zi,” răpită de Zmeul solzos şi dusă în împărăţa sa. Niciun trimis al Regelui nu a putut trece obstacolele puse în cale, doar tânărul servitor, împărţind bunătate, a răzbit şi a reuşit să rupă vraja în care căzuse Zmeul şi să elibereze frumoasa fată. Aşa cum era înţelegerea, uitasem să o spun, salvatorului i se cuvine mâna fetei. Nu ni se spune decât că nunta a durat trei zile şi trei nopţi. Pentru că micuţii trebuie să înveţe şi părţile anatomice şi funcţionale ale corpului, Claudia Groza a reuşit prin „Piticul şi puful de păpădie” o frumoasă compoziţie stilistică şi epică.
Povestea cu revolta dulciurilor din supermarket e savuroasă. Toate istorisirile sunt pline de învăţăminte, uşor scrise şi pline de pilde despre binele care face minuni. Mocăilă, Troncănilă şi viţelul Fedor din Ferma animalelor sunt personaje memorabile. Cuvintele puţine exprimă stări. Cartea nu abundă în descrieri largi. Economicos, povestea curge. Poate doar explicaţiile de la sfârşitul fiecăreia sunt redundante.
Claudia Groza pare o femeie distinsă care nu a uitat vechea şcoală a manierelor elegante. Altfel nu-mi explic recursul la morală al povestirii cu oraşul în care s-au pierdut personajele magice TE ROG şi MULŢUMESC. Subscriu la greaua pierdere.
– Bunicule, uite cum se formează o plantă, spuse Vlad, ţinând în mână un atlas botanic.
Cei doi au rmărit, cu mare atenţie, cum dintr-o sămânţă ce conţine în interiorul ei firav un embrion, o mică plăntuţă, se formează o plantă înaltă, puternică, mlădioasă, ce se ridică sprintenă spre soare.
Timpul a trecut. Recolta a fost îngrijită, udată şi plivită de buruienile care voiau să fure din energia şi hrana plantelor de matăre.
– Dragă nepoate, a sosit timpul să adunăm recolta. Boabele sunt mari şi dulci. Dacă întârziem recoltarea, ele îşi vor pierde din gustul dulce.
– De-abia aştept să te ajut, răspunse vesel şi nerăbdător Vlad.
Fragmnet din povestea Boabelor de mazăre
Stimata Doamna, in primul rand va multumesc in numele multor cititori de harul pe care nu l-ati risipit neglijandu-l ci l-ati transformat in ceva minunat pentru viitor. Si as dori din tot sufletul sa achizitionez „Tolba cu povesti” personalizata (cu un autograf dedicat) pentru copii nanasei mele: Groza Claudia Rodica, oare este posibil asa ceva, cer prea mult?
Multumesc anticipat pentru timpul acordat in vederea citirii acetui mesaj.
Pentru autograf, va rugam sa ne trimiteti datele de livrare la carteaprinposta@bookiseala.ro, ca sa ii trimitem doamnei Claudia doleanta dumnevoastra. Ila
.
FFF. FRUMOS!
Sa parcurgi randuri “marca” GROZA CLAUDIA este un indemn spre a fi mult mai bun si mult mai atent cu cei din jur, fiind totodata si un veritabil rasfat al sufletului… chiar si pentru cei adulti, atunci cand acestia pasesc plini de curiozitate, alaturi de cei mici (din cale-afara de mirati si aproape fermecati), in aceasta lume… de poveste! Si nu numai!
O lume atractiva, interesanta, deosebita, magica… O lume unde autoarea a presarat, cu deosebita sensibilitate si cu mult simt artistic, o sumedenie de “ingrediente”: educatie, cunoastere, intrebari si raspunsuri, frumusete, inocenta, altruism… Pe scurt: O ALTA LUME!
Si cred ca cel mai sugestiv compliment care-mi vine acum in minte ar fi… regretul ca nu mai suntem copii, pentru a ne putea bucura ACUM si pentru a fi purtati, cu aceeasi intensitate a trairilor, in aceasta lume… purificatoare! Important este ca, de cate ori (re)citim minunatele creatii, ne intoarcem cu nostalgie in timp… si am vrea sa ramanem cat mai mult timp acolo!
APLAUZE SI FELICITARI!
.