Puţini ştiu că a avut şi ciudăţeniile lui. A locuit aproape toată viaţa cu mama. I-au plăcut mereu detectivii şi romanele. A devenit orb la 30 de ani, la fel ca şi tatăl său la aceiaşi vârstă, dar nu a învăţat niciodată Braille. A susţinut administraţia Peron, poate şi de aceea nu a luat niciodată Nobelul. Dictatorul argentinian l-a pus directorul Bibliotecii Naţionale. A făcut şi o serie de remarci neconvenabile lumii democratice. Ulterior nu a mai recunoscut.
Obişnuinţa familiilor burgheze de a-şi duce băieţii la bordel din fragedă prunci l-a marcat toată viaţa. El găsindu-şi adevărata iubire doar la 70 de ani. S-a amorezat de o femeie cu jumătate de secol mai tânără. A şi luat-o de nevastă şi a trăit cu ea în semiclandestinătate. A murit ]n Elveţia la 86 de ani.
Opera sa este imensă. A adus ca nimeni altul un elogiu literaturii. “Cititul a fost pentru mine o credinţă, iar scrisul o formă de rugăcine,” cât de completă este această declaraţie a sa.
A inspirat zeci de autori celebri: Julio Cortazar, Italo Calvino, John Barthm Philip Dick, Paul Auster. Până şi Umberto Eco a recunoscut că atunci când l-a creat pe Jorge da Burgos, în romanul Numele trandafirului, aspirantul la postul de bibliotecar, s-a gândit la Borges.
Mai mult despre creatorul de geniu:
Edwin Williamson – Borges, o viaţă
Pages: 1 2
Leave a Reply