Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Seducatoarea din Florenţa, publicat în 2008, este o elegie închinată frumuseţii şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii şi a modului în care funcţionează puterea. Având în centru figura misterioasă şi seducătoare a unei femei – prinţesa, vrăjitoare şi sclava, visul de dragoste al oricărui bărbat –, povestea îmbină epoci istorice şi spaţii culturale diametral opuse, purtându‑ne din Florenţa lui Machiavelli şi a familiei de Medici în opulenta Indie a mogulilor din perioada de glorie marcată de domnia lui Akbar. Cu toate că ne lăsăm cuceriţi de fermecătoarea eroină a cărţii, cu toate că cel ce ţine în mână firele multicolore ale naraţiunii pare a fi un ins misterios cu aerul unui nobil, cu măiestria unui scamator şi misiunea unui diplomat, adevărata partitură a seducţiei este interpretata, ca întotdeauna, de Rushdie însuşi, care îmbină harul unui povestitor oriental cu talentul plastic şi bogăţia de nuanţe a unui miniaturist.
„În Seducatoarea din Florenţa, Rushdie se întoarce în timp, la acele prime indicii ale schimbului cultural care şi-au lăsat puternic amprenta asupra operei sale… Unul dintre cele mai bune romane scrise de Rushdie pînă acum.” (The Observer)
„Noul roman al lui Salman Rushdie este ca o sală a oglinzilor de bilci. Distorsionează şi creează apariţii şi, mai ales, precum acele oglinzi care sunt portaluri înspre căi periculoase, au menirea de a scoate la lumină lucrurile ascunse. Două mari civilizaţii, imperiul mogul al lui Jalalluddin Muhammed Akbar şi Florenţa din vremea familiei de Medici şi a lui Machiavelli, se reflectă una într-alta, înlănţuite, totodată, printr-o serie de întâmplări dintre cele mai improbabile, ca în lumea basmului.” (The Times)
De acelaşi autor
Leave a Reply