Comisia de redactare a proiectului a avut în vedere evoluţia legislaţiei, pe cea existentă în ţara noastră şi numeroase acte normative similare: Codul de procedură civilă francez şi legislaţia aferentă executării silite, Codul judiciar belgian, Codul de procedură civilă german, Codul de procedură civilă italian, Codul de procedură civilă elveţian, Codul de procedură civilă al provinciei Quebec, Codul de procedură civilă spaniol, Codul de procedură civilă portughez, Codul de procedură civilă olandez, Codul de procedură civilă finlandez, Codul de procedură civilă model pentru America de Sud, elaborat sub egida Institutului ibero-american de Drept procesual, Regulile Transnaţionale de procedură civilă şi Proiectul european de armonizare a procedurii civile. În elaborarea textelor s-a ţinut seama şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a instanţelor comunitare.
Este foarte important ca intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă să aibă loc concomitent cu cea a Codului civil deoarece între cele două coduri există o strânsă legătură, expresie a corelaţiei dintre conţinut şi formă. În Raportul de prezentare a Proiectului Codului de procedură civilă către Consiliul de Stat, din anul 1865, se sublinia că „procedura este inima legislaţiunii unui stat … Codicele civil, fără procedură, este ca un corp fără inimă, este ca o bună şi complectă maşină căreia îi lipseşte puterea motrice” (G. Plastara). Sau, în doctrina din perioada interbelică, se arăta că „dacă procedura civilă nu e altceva decât un total de reguli pentru a pune în valoare regulile de drept civil, atunci culoarea procedurii civile va fi culoarea dreptului civil. Când dreptul de fond îşi schimbă fizionomia, atunci şi procedura îşi schimbă aspectul” (E. Herovanu). Din acest punct de vedere lucrurile stau la fel şi astăzi.
De acelaşi autor
Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă
Leave a Reply