Disputa di
ntre doi intelectuali Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu pe marginea cărţii Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc. pe Bookiseala.ro. Cine e mai „tare” Gogol sau Joyce? CIA sau KGB?
Marius Ghilezan: Cum a început scrierea acestei cărţi epistolare?
Vasile Ernu: Discuţia aprinsă a început acum patru ani, într-un 1 decembrie (patriotic). Pe atunci eram colegi de birou. An ieşit să bem o bere, iar acolo au început dezbaterile despre literatură, loc în care ne pricepem mai bine, pe marginea subiectului care e mai bun: Gogol sau Joyce, precum copiii care se întreabă care e mai bun Hagi sau…? Cred că amândoi avem dreptate. Rogozanu spunea că Flaubert e cel mai… Bogdan a venit cu primul text.
Bogdan Alexandru Stănescu: Noi am plecat de la cearta de cârciumă: care e cel mai bun? Am plecat de la lecţiile de literatură ale lui Nabokov, fiindcă el a aruncat mănuşa. Obişnuia să spună că Dostoievski nu are skill nu are nimic.
Vasile Ernu: Suntem mari amatori de Nabokov. Unele texte ne enervează. Eseu despre Gogol, jos pălăria. Mi se pare nedrept cu Dostoievski. Noi aveam o problemă între noi pe această temă. Aghiuţă Nabokov a învârtit cuţitul în rană. Bogdan a pornit şi eu am ţinut pasul.
Bogdan Alexandru Stănescu: Iniţial eram de acord cu Nabokov. Amândoi eram anti Dostoievski, iniţial, iar apoi l-am redescoperit. Am fost obligaţi să recitim. A fost un exerciţiu de recitire. Ne anunţam reciproc despre ce citim şi ce vom scrie. Am reluat Hagi-Murad, apoi Dublu…
Marius Ghilezan: Cu argumente…
Bogdan Alexandru Stănescu: Cred că asta e partea cea mai interesantă a cărţii. Există argumente. Nu am mers pe linia mie îmi place punct, mie nu-mi place punct.
Vasile Ernu: Ah, da. Nici nu aveam ce discuta dacă mergeam pe linia asta, ne luam jucăriile şi plecam acasă.
Bogdan Alexandru Stănescu: Critica literară de la noi asta face. Mie îmi place. Punct. Mie nu-mi place Punct.
Vasile Ernu: Plus că pe parcursul cărţii… Amândoi citind cărţi noi care ne-au scăpat şi amândoi schimbând opinii pe parcurs ne-am lămurit.
Bogdan Alexandru Stănescu: Drastic.
Marius Ghilezan: Ce opinii au fost divergergente?
Bogdan Alexandru Stănescu: Păi în primul rând ne-am împăcat cu Dostoievski.
Vasile Ernu: Divergenţe au avut foarte multe. În continuare nulte lucruri ne despart. Ceea ce ne uneşte este literatura. Eu l-am descoperit pe Tolstoi într-o formă cu totul nouă. Eram foarte distant faţă de acest scriitor.
Marius Ghilezan: La o anumită vârstă înţelegi altfel.
Vasile Ernu: Nu e vorba de vârstă, ci de o anumită ignoranţă. Trebuie să recunoaştem că suntem proşti uneori şi chestia asta să o exprimăm şi să spunem stop. Îmi pun cenuşă în cap…Amândoi am ajuns fani ai unor cărţi ca Hagi-Murad, ca să nu mai spun de Moartea lui Ivan Ilici, o chestie fundamentală scrisă în câteva pagini. Am început să am o serie de întrebări legate de Nabokov. Ne-am apropiat amândoi de Dostoievski. Ştiam doar proza scurtă a lui Joyce.
Marius Ghilezan: Câştigul a fost că ai citit sau ai recitit anumite cărţi. Se spune că nu poţi să devii scriitor mare dacă nu ai citit literatura rusă clasică, aşa-i Bogdane?
Bogdan Alexandru Stănescu: Eu aşa cred. Am început ca un fan absolut Tolstoi şi un detractor al lui Dostoievski şi am încheiat prin a fi un admirator al lui Dostoievski şi a nega anumite părţi ale lui Tolstoi. Am început prin a ne certa cine e mai bun Gogol sau Joyce şi am ajuns să găsim similarităţi. Trecând prin Nabokov, care vorbeşte despre viermele Cicicov, e ca un vierme care coboară din Infern, am descoperit aceleaşi rotocoale în Dubliner, unde calul dă ture în jurul pieţii, în timp ce ninge.
Marius Ghilezan: Ce vă desparte?
Vasile Ernu: Ne despart anumite sensibilităţi. El citeşte originalele în engleză, fiind a doua lui limbă, eu citesc în rusă. El va fi tot mai apropiat faţă de Joyce. Eu de Gogol. Discutăm despre literatură cu lejeritate mare, nu numai despre stil, ci despre contextul istoric, anecdotică de viaţă….
Marius Ghilezan: Cui vă adresaţi cu această carte?
Vasile Ernu: Naiba ştie. Cui, Bogdane?
Bogdan Alexandru Stănescu: Eu m-am adresat lui Vasile Ernu.
Marius Ghilezan: Puteaţi să vorbiţi singuri, nu să puneţi gândurile într-o carte.
Vasile Ernu: Ne citesc nişte oameni care nu ne-ar fi citit niciodată. De exemplu, Radu Cosaşu ne-a lăudat din primele epistole, fără să ne cunoască. A scris în Dilema veche. Ne-a lăudat că noi facem asta în timp ce alţii discută despre carduri, bănci, impozite. Faptul că ai asemenea comentatori te motivează.
Marius Ghilezan: Unde aţi început să scrieţi?
Vasile Ernu: Pe calculatoarele fiecăruia.
Marius Ghilezan: Şi cum a ajuns Cosaşu să citească?
Bogdan Alexandru Stănescu: Am început să le publicăm în „Suplimentul de cultură”. Eu eram obligat, mă rog, aveam de scris o cronică în publicaţia respectivă. N-aveam ce să dau şi i-am scris o epistolă lui Vasile Ernu şi el s-a simţit obligat să-mi răspundă.
Vasile Ernu: Apoi s-au mutat în „Observatorul cultural” şi chiar în „Noua literatură”. Am avut şi laude şi încurajări.
Bogdan Alexandru Stănescu: Emil Brumaru ne aştepta textele.
Vasile Ernu: S-au adunat de-o carte. Sincer să fiu aveam o anumită reţinere pentru momentul când urmau să fie puse cap la cap. Acum recitind-o, se leagă foarte bine. Sunt bucuros.
Marius Ghilezan: Şi în concluzie cine a câştigat în Ringul de vorbe? Joyce sau Gogol?
Vasile Ernu: 1-1, 4-4. Joc spectaculos. S-a terminat remiză. Publicul a făcut valuri. Radu Cosaşu a scris o prefaţă foarte mişto. Puşcă foarte bine cu textele. El chiar începe aşa: „serviciile secrete ale literaturii: KGB şi CIA”. E ca un agent special. E ca un specialist care adună, trage cu urechea, notează şi raportează la Comitetul Central al Literaturii. S-a terminat. A apărut cartea. Dumnezeu cu ea! Sper să aibă o viaţă bună. Ştii cum îşi trăieşte cartea viaţa…
Marius Ghilezan: Are şi o continuare?
Bogdan Alexandru Stănescu: Să vedem cum merge.
Vasile Ernu: Eu cred că o dată la zece ani trebuie să-ţi schimbi grilele de interpretare. Unii la bătrâneţe se anchilozează.
Bogdan Alexandru Stănescu: Critica literară şi literatura acum în România sunt legate de putere. Marele câştig al acestei cărţi este că noi semnatarii nu am vrut să răsturnăm scaunele nimănui. Am vorbit despre literatură, dezinteresaţi total.
Vasile Ernu: Când publici ceva te gândeşti că te citeşte cineva….
Marius Ghilezan: Cei care nu au lecturat cărţile celor doi, Gogol şi Joyce, nu înţeleg nimic.
Bogdan Alexandru Stănescu: S-ar putea să dorească să citească. E minunat. Iei o carte şi te duci la alta.
Vasile Ernu: Când Bogdan scrie despre Joyce chiar vei vrea să citeşti despre el, iar eu pot vinde bine Gogol. Dacă nu ai citit cărţile lor nu te blochezi.
Bogdan Alexandru Stănescu: Gogol, Makanin… Dacă puneam note cartea era triplă.
Vasile Ernu: Sunt mulţi scriitori la care se face referninţă. Nu am făcut o carte academică.
Bogdan Alexandru Stănescu: E o carte chiar antiacademică.
Vasile Ernu: Rogozanu zice că e o abordare pop a literaturii.
Bogdan Alexandru Stănescu: Eu nu sunt de acord. Eu văd fenomenul pop, aşa survolând, noi suntem acolo în interiorul literaturii.
Leave a Reply