Cartea este o alegorie a Puterii şi capacităţii ei de contaminare. Acţiunea este plasată într-o ţară nenumită, într-un timp nedefinit. Ştim doar că tocmai a avut loc o lovitură de stat. Preşedintele a fost răpit, împreună cu câţiva oameni care lucrează în imediata lui apropiere: bărbierul, bucătarul şi portretistul său. Toţi sunt ţinuţi prizonieri de cel care a condus revoluţia, numit Comandantul.
Niciunul dintre personaje nu are nume (sunt doar etichetaţi prin funcţia pe care o ocupă), fiecare se va lăsa contaminat de dorinţa de putere până la dezumanizare.
Un roman straniu şi fascinant, inteligent construit, ca un joc în care cititorul sfârşeşte prin a simţi că, la rândul lui, face parte din scenariu. Pe măsură ce înaintezi în poveste, realizezi că seamănă cu o piesă de teatru absurd, în care fiecare personaj întruchipează un anumit aspect al slăbiciunii omeneşti şi toate laolaltă participă la acelaşi carnaval al nebunilor. Scriitura, desăvârşită, este alertă şi consistentă.
Romanul se bucură de o excelentă combinaţie între suspans, mister, dragoste, tensiune, proiectat fiind pe fundalul unei problematici sociale profunde şi universale: corupţia individului prin investirea lui cu autoritate.
Leave a Reply