Idolii forului, cartea coordonată de Sorin Adam Matei, autorul celebrei sintagme”Boierii minţii”, nici nu a apărut în librării şi provoacă deja dezbateri. Ieşim din feudalismul cultural şi intrăm în rând cu lumea sau continuăm să suportăm modelul de gaşcă?
Cunoscutul profesor american, specialist sociologia comunicării, încearcă să răspundă şi să lămurească cititorii BOOKiseala.ro
Ilă Citilă: Ce sunt idolii forului?
Sorin Adam Matei: Idolii forului sunt obsesiile și fetișurile culturale ale lumii paramoderne în care trăiesc intelectualii de ”elită” din România. Autorii cărții se preocupă în principal de unul dintre acești idoli: aspirația intelectualilor publici de a fi proclamați genii și de a dirija viața publică în virtutea unei culturi generale encilopedice, de multe ori amatoare. Adularea acestor idoli asunde adevărata problemă a României contemporane: nevoia de intelectuali specialiști, care să propună programe concrete pentru multele probleme sociale post-comuniste. Între acestea s-ar număra reforma educației, eliminarea distanței sociale și culturale dintre sate și orașe, reducerea rasismului și xenofobiei, reducerea privilegiilor sociale, modernizarea culturii, etc.
I.C. De ce este o clasă de mijloc de preferat ”elitei” intelectuale?
SAM: Pentru că punctual, la anumite probleme, specialiștii ar face sau ar fi făcut o treabă mai bună. Gândiți-vă ce bine ar fi fost dacă CNSAS-ul ar fi fost populat din start numai cu juriști și istorici profesioniști fără partizanate politice?
I.C: Cei care fac canonul literar (si nu numai) trebuie să dispară? Cine vine in locul lor?
SAM: Vreau să afirm că, în opinia mea, trăind într-o lume liberă, fiecare trebuie lăsat să facă ce vrea. E loc pentru toată lumea, iar dreptatea ideilor și paradigmelor de gândire trebuie măsurată prin lupta dreaptă a argumentelor și ideilor. De aceea, cred că problema trebuie pusă așa: câte de multe canoane își poate permite cultura modernă să genereze și susțină? Cum poate o școală de gândire să convingă lumea că paradima acesteia e mai bună decât oricare alta? Volumul nostru, care e produsul a câtorva generații și orientări sociale și politice diferite, este un model de dialog, de conversație între voci profund individualizate. Este un exemplu de discutare, uneori în contradictoriu, a mai multor soluții de viață sau cultural.
I.C: Ce propuneți?
SAM: Autorii volumului propun ce propunea și Creangă: dacă e cal să tragă, dacă e copil să se joace și dacă e popă să cetească. Ei propun ca toți intelectualii români de anvergură, bine specializați într-un anume domeniu, să iasă în față, să ceară dreptul de a fi ascultați când vine vorba de problemele concrete ale comunității. Autorii volumului ar vrea să vadă în special tinerii juriști participând la dezbaterile despre lustrație și reforma instituțională. Ar mai vrea să îi audă pe sociologii și psihologii educației discutând reforma școlară și separea statului de biserică. Ar vrea să îi audă pe filosofii morali, pe istoricii cotemporani, și pe criminaliștii recunoscuți discutând cazul Marino și nu numai pe editorialiștii de serviciu.
I.C. De când cu venirea lui Băsescu la putere, au dispărut intelectualii publici români?
SAM: Prefațatorul volumului, dl. Michael Shafir, o spune mai bine ca oricine. Funcția publică, mai ales de natură politică, este incompatibilă cu statutul de intelectual public, critic, liber. De fapt, România se află într-o penurie semnificativă de intelectuali publici recunoscuți, care se pot pronunța cu echidistanță asupra unora din problemele grave ale României. Din fericire, există destui intelectuali specializați care și-au făcut un nume muncind în domeniile lor, care ar putea oricând să umple golul. E atât datoria lor de a face un pas înainte, cât și a societății de a-i încuraja în această direcție.
Un alt interviu pe Jurnalismonline.ro în care Sorin Adam Matei explică de ce conceptul lui Francis Bacon, Idolii forului, poate explica criza modelului cultural de azi din România.
M-am saturat de Liiceeni care se dau mari filosofi, intai-statatori şi nu sunt in stare sa vina la cursurile pe care le au. În Universitatea Bucuresti bantuie o stafie…
Forumul Educatiei din 12-14 mai 2010 merita a fi preluat de televiziuni in direct. Fiindca aici, in occidentalizarea educatiei, avem cea mai importanta dintre solutiile Crizei! S-ar fi putut vedea ca Romania, cu aproape 50 000 studenti in strainatate (cf. Ziarul financiar, 10 ian 2010), detine deja suficienti specialisti formati la universitati serioase incat sa aiba pana si guvern de tehnicieni.