Le Monde a lansat la începutul acestei luni o amplă anchetă despre câţi scriitori pot trăi din scrisul lor, din vânzări şi din comercializarea drepturilor adiacente (scenarizări, adaptări la radio sau la televiziune, etc.).
În general se spune că un scriitor îşi poate permite să trăiască din scris dacă vinde, anual, peste 30 000 de exemplare din cărţile sale. Cei care ajung la această cifră sunt însă puţini: este cazul cu Michel Houellebecq (ultimul său roman, „Harta şi teritoriul”, apărut luna aceasta, s-a vândut într-o săptămână în 190 000 de exemplare), susţine Matei Vişniec la RFI.
Orice scriitor care se respectă din Occident are un agent literar, care se ocupă de relaţia cu editorii, mass-media, firmele de promovare. Recent am postat un articol despre Modelul de lansare a unei cărţi – Widukind.
Scriitorii români nu au agenţi literari. Acţiunile ICR de tipărire în străinătate a volumelor unor scriitori agreaţi nu sunt de mare anvergură. Conform unor date oferite recent de România liberă, tirajele sunt modice. Deci şi autorii primesc sume infime de bani. Foarte puţini au reuşit pe cont propriu în străinătate. Gabriela Adameşteanu este un exemplu. Cartea ei „Dimineaţa pierdută” a apărut în şase limbi, după ce prestigoasa editură franceză Gallimard a publicat o primă ediţie. „Banii îmi ajung să supravieţuiesc”, îmi spunea recent prolifica autoare româncă, o Hortensie Papadat-Bengescu pe stil nou.
Pages: 1 2
gape sau gap?
gap, f shure!