Odată am îndrăznit să-i fac o mărturisire Borealului –
legată strâns, cu funie, de suprarealism –
cum că el ar fi despre o altă realitate existentă organic
deasupra acesteia,
ca o replică a ei.
Și că poate și deasupra acelei realități, pe spinarea ei fărâmițată,
se află ceva care pe măsură ce-ar crește în înălțime
ar risipi orice urmă din lumea noastră vizibilă.
El mi-a răspuns că pe lângă faptul că nu am înțeles nimic
mai sunt și incult.
Leave a Reply