Moartea este imprevizibilă: nu ştim când sau cum se va produce. Astfel că este doar o chestiune de bun simţ să-ţi iei anumite precauţii înainte ca ea să se întâmple în realitate. Fireşte, cei mai mulţi dintre noi şi-ar dori o moarte senină, dar este foarte clar că nu putem spera să murim împăcaţi dacă viaţa noastră a fost plină de violenţă, sau dacă mintea ne-a fost mereu agitată de emoţii precum furia, ataşamentul sau frica. Astfel că dacă vrem să murim bine, trebuie să învăţăm să trăim bine: pentru a spera la o moarte senină, trebuie să cultivăm pacea în mintea noastră şi în modul nostru de viaţă. După cum veţi citi în Cartea tibetană a vieţii şi a morţii, experienţa reală a morţii este, din punctul de vedere budist, foarte importantă. Deşi modul sau locul în care vom renaşte depinde în general de forţele karmice, starea noastră mentală din momentul morţii poate să influenţeze calitatea viitoarei renaşteri. Astfel că în momentul morţii, în pofida marii diversităţi a karmei pe care am acumulat-o, dacă facem un efort special pentru a genera o stare virtuoasă a minţii, putem întări şi activa o karma virtuoasă şi în felul acesta să determinăm o renaştere fericită”.
Leave a Reply