Într-un aşa numit Barometru de consum cultural, o instituţie de la poalele Ministerului culturii, a măsurat indicele de percepţie asupra infrastructurii publice (teatre, biblioteci, cămine culturale etc). A ieşit cum s-a bănuit. Un scor mai bun la Bucureşti şi mai slab la Călăraşi şi în nordul Moldovei. Concluzia studiului este că în ultimii ani, aproape 8 % dintre instituţiile de cultură au dispărut. Şi că în vestul ţării lumea are mai multe cd-playere şi DVD-uri decât în zona centrală şi de sud-Oltenia. La ţară, relevă studiul, telefonia mobilă a mai cucerit 9 procente. Românul şi-a redus cu o pătrime cheltuielile de călătorii. Nu mai merge la muzee, la operă, la teatru, doar în supermarket-uri. Păi şi pentru asta au trebuit să se cheltuie bani publici?
Pentru că aberaţia să fie maximă, birocraţii au măsurat „cultura elitistă”, „cultura de masă” şi „activităţile non-culturale”, indicatori de nimeni căutaţi sau validaţi. Mai mult, lipsa de apetit pentru turism se pune în baza „reducerii stimei de sine”, nevoie din Piramida lui Maslow. Iaca, floşc!
„Achiziţionarea de bunuri culturale, precum cărţi, muzică şi filme, îndeplineşte nevoi secundare, dispensabile în condiţiile crizei economice”, spune Măria sa Barometrul.
Ce mai spun culturnicii? Cică activităţile non-culturale de petrecere a timpului liber sunt cele mai costisitoare şi totodată ultimele ca prioritate din piramida nevoilor. Ce seşi, frate? O sală, un picnic, o ieşire la pădure?
Astfel de barometre nu sunt decât o vânturare de bugete şi o apă de ploaie. Nimeni nu le bagă în seamă. Auzi, Maslow e de vină!
Leave a Reply