Carola Arbel – Jurnalul Ozanei

UnknownEu, Ozana după cum se vede: româncă ? Plictisită, blazată, violentă, vânătoare de inteligenţe şi, normal, de sex. Amândouă ar urma să fie bune-n concepţia personală, dar nu prea iese aşa… Eu sunt poliţistă. Am cătuşe şi pistol, insignă, lanternă şi bulan; cu astea ne-au dotat, mai nou, de la americani cetire, că tot ce-i greu luam de la ei; am şi spray lacrimogen şi aparat cu şocuri electrice, plus telefoanele. Dacă ies cu toate pe mine poate să fie infractorul olog şi să aibă multă bunavoinţă, tot nu-l prind. De-aia toate astea, în afară de pistol, insignă şi cătuşe, stau în birou. De ce să mă duc io în România? N-am nici un chef să mă duc în România şi mă doare-n cur de ancheta voastra. Lucrez la poliţie, datele pe care le-aţi prezentat şi acţiunea, din câte văd, aparţin Mossadului şi eu n-am nici în clin nici în mânecă cu Mossadul, shalom şi nu la revedere! Fragment.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *