Carmen Muşat – Canonul şi tarotul

• aparitie:2006
• autor:Muşat, Carmen
• editura:Curtea Veche
• nr:384
• Povesteapovestii:Recitind articolele „de circumstanţă“ pe care le-am publicat de-a lungul a cinci ani (2000–2005) în presa culturalã, am descoperit cã, dincolo de suprafaţa evenimentelor comentate, punctuale şi efemere, se întrevãd constantele prin care se poate defini, retrospectiv, spiritul epocii. Indiferent cã e vorba de spaţiul cultural, de cel politic, educaţional sau mediatic, evenimentele la care se face referire în articolele incluse în acest volum alcătuiesc un puzzle care îmi pare a fi, în mod esenţial, o memorie, parţialã şi subiectivă fără îndoială, dar nu mai puţin memorie: a rupturilor din societatea româneascã post-decembristă, a soluţiilor de continuitate, a ezitãrilor şi a dificultăţilor de adaptare la ritmurile democraţiei. Altfel spus, un breviar al anilor din urmă, oglindă imperfectă, ca toate oglinzile de altfel, a lumii în care trăim.
• titlu:Canonul şi tarotul
• views:19

În România, definiţia presei drept «câine de pazã al democraţiei» este contracarată  de binecunoscutul adagiu «Câinii latră, caravana trece». Existã un remediu la acest impas? Da. Paznicul nu tace până când nu opreşte caravana.
Este şi felul în care înţelege  Carmen Muşat puterea şi rolul presei. Ea a înregistrat chiar  în relativ scurta ei carieră publicisticã unele asemenea opriri de caravanã. Cu aerul său  politicos, de o civilitate absolutã,  oroare de pamflet şi bãşcãlie, dar de o fermitate pe care mulţi publicişti experimentaţi n-o mai au,  a pus degetul pe câteva rãni: un răsunător plagiat neasumat şi nepedepsit, grupurile de prestigiu şi certurile lor, expoziţiile goale de la noi  şi cozile de mii de persoane în faţa muzeelor, în Occident, lipsa ori precaritatea instrumentelor de lucru în cultura noastrã.

Cartea de faţă este alcătuită în principal din editorialele lui Carmen Muşat din Observator cultural, dar şi din contribuţiile ei la dezbateri pe probleme ale învãţãmântului şi culturii.
Strânse în volum şi scoase din contextul în care au apãrut — paginile revistei acuzate deseori de conformism, stângism şi corectitudine politicã —, editorialele lui Carmen Muşat sunt net avantajate. Descoperim în ele o voce câtuşi de puţin cuminte, conformistã, corectã politic, ci doar una lipsitã de narcisism şi de gust al punerii în spectacol, vocea bunului-simţ, a bunei creşteri, a respectului de sine şi de interlocutor, în fine, lucru atât de rar în România tuturor iritãrilor, umorilor şi chiar grosolăniei, o voce remarcabilã prin normalitate. Aceasta fiindcã asemenea revistei în care au apãrut de-a lungul a cinci ani, preponderent informative, ele ne aduc la cunoştinţã fapte de culturã curente: expoziţii, happeninguri, colocvii, dezbateri, lansãri de carte, gale de film şi de teatru, uneori în neaşteptate locuri uitate de lume. Cum ar fi, într-un sãtuc pierdut din Semenic, unul dintre cele mai bune festivaluri de jazz din Europa.
Consecinţele acestei alegeri, cãci despre o alegere e vorba, sunt surprinzătoare: calmã şi pozitivã, chiar şi atunci când polemizeazã, Carmen Muşat ne ajutã sã descoperim o Românie aproape necunoscutã — vie, dinamică, încrezătoare în sine, o ţară normală.

Fãrã îndoialã, peste ani, aceastã publicisticã albã, lipsitã de  zorzoane, calmã, va edifica istoricii culturii asupra problemelor reale ale epocii noastre, dincolo de vacarmul redundant de voci. Fiindcã cernând polemicile rãmâi, lucru foarte rar, cu toate ideile  importante care s-au vehiculat în culturã în ultimii cinci ani.
Doina Jela

De acelaşi autor

Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.