Memorii? Autobiografie? Jurnal? Confesiune? Ce este acest Crezul meu pe care ni-l propune Carlos Fuentes la vârsta bilanţurilor? Un cocteil din toate acestea şi totuşi altceva. Fără doar şi poate, patronul literelor mexicane ne aruncã o provocare sub forma unui „abecedar” intim al gândurilor, meditaţiilor şi amintirilor sale de o viaţă. O carte-inventar sau o carte-promenad[ prin crezurile unui scriitor, care debuteazã cu Amistad (Prietenie), Buñuel şi Cinema şi navigheazã prin arhipelagul literelor alfabetului pânã la Wittgenstein, Xenofobie, Zebrã şi Zürich. Un excurs demn de tradiţia lui Montaigne, dar care are îşi creeazã propriul vehicul original,o specie inedită de autobiografie literară.
„Crezul meu este indiscutabil genul de carte pe care cititorii îl îndr[gesc cel mai mult personalã, idiosincratic[, mustind de anecdote proaspete şi citate ilustrative, bogată în digresiuni, lirică, sexy, deopotrivã surprinzãtoare şi înţeleaptã.” The Washington Post
„Alternând amintiri personale şi reflecţii politice, comentarii literare şi emoţii din cele mai intime, scriitorul mexican compune o singularã şi fascinantã biografie intelectuală, în care ne sunt livrate cheile vieţii şi operei sale.” Magazine littéraire
De acelaşi autor
Leave a Reply